Calul troian - legenda unui "dar" periculos

Calul nu a fost efectiv un "dar" pentru Troia, ci o ofranda, pe care grecii au scris "Grecii dedica aceasta ofranda zeitei Atena pentru intoarcerea lor acasa" dupa zece ani de asediu neintrerupt, dar fara nici o victorie.

Ideea lui Ulise era ca troienii vor musca momeala, vor lua calul de lemn ca un dar si il vor baga in cetate. Insa troienii nu isi imaginau ca in interiorul calului de lemn vor fi peste 30 de soldati greci. Cu cateva ore in urma, armata greaca arsese taberele si se imbarcase pe corabii parasind tarmul si indreptandu-se catre insula Tenedos.

Plecarea grecilor i-a bucurat pe troieni care, crezand ca razboiul s-a incheiat, s-au pregatit sa sarbatoreasca. Au luat calul in cetate considerandu-l a fi un trofeu din partea grecilor, deoarece calul era simbolul Troiei. Au fost, insa si voci care au avertizat troienii ca acest cal prevesteste ceva rau. Altii au propus sa arunce calul de pe stanci sau sa ii dea foc. Insa troienii chiar au distrus o parte din zidul de aparare pentru a face loc calului in cetate.

Casandra, fiica regelui troian Priam si a reginei Hecuba, s-a impotrivit aducerii calului in cetate, prevestind ce se va intampla, dar nimeni nu a crezut-o. Potrivit legendei, zeul Apollo s-a indragostit de ea si i-a promis sa ii ofere darul de a prezice viitorul daca ar accepta sa fie a lui. Casandra a acceptat targul, insa dupa ce a primit darul de la Apollo nu si-a mai tinut promisiunea. Atunci Apollo a blestemat-o, astfel incat nimeni nu credea in profetiile ei.

Preotul Laocoon a prevazut ca Troia va fi distrusa avertizandu-i pe troieni „Imi e frica de greci, in special de cei care vin cu daruri”. Insa in timp ce prevestea acest lucru, serpi uriasi trimisi de zeul Poseidon au iesit din mare si i-au devorat pe Laocoon si pe cei doi fii ai sai. Acest lucru i-a determinat pe Enea, fiul Afroditei, ginerele regelui Priam si pe insotitorii sai sa se retraga pe Muntele Ida, din apropierea Troiei.

Troienii au decis sa pastreze calul si au sarbatorit aproape pana la miezul noptii, cand s-au dus la culcare. Soldatii din cal condusi de Ulise, au iesit si au ucis garzile, deschizand portile cetatii pentru soldatii greci care in intunericul noptii se intorsesera inapoi cu corabiile pe mare. Aheii au intrat in oras si au inceput sa ucida populatia care dormea. Un mare masacru a urmat de noaptea pana dimineata.

In traditia greaca, calul troian este numit "Δούρειος Ἵππος", Doureios Hippos sau "Calul de lemn". Metaforic un "Cal Troian" are astazi semnificatia unui siretlic sau a unei strategii care face ca o potentiala tinta sa invite un dusman necunoscut intr-un spatiu securizat. Este deseori asociata cu un virus informatic prezentat ca folositor si inofensiv pentru a determina utilizatorul sa il instaleze si sa il foloseasca.

A existat calul troian cu adevarat?

Calul troian, ca si povestea Troiei, au fost descrise de legendarul Homer in epopeile sale, Iliada si Odiseea si continuate sute de ani mai tarziu de poetii romani, Vergiliu in Eneida si Ovidiu in Metamorfoze.

Unii istorici au considerat ca acest cal troian poate fi considerat a fi o masina de asediu din acea perioada sau un berbec mare din lemn cu care se spargeau portile cetatilor in antichitate. De asemenea, in Grecia antica, simbolizarea lui Poseidon, care era si zeu al cutremurelor, era reprezentata printr-un cal. Se poate presupune ca acest cal troian ar fi o metafora a unui puternic cutremur care a distrus zidurile orasului si a permis armatelor grecesti sa cucereasca Troia.

Troia era renumita pentru bogatiile sale, obtinute de pe urma comertului maritim cu occidentul si orientul, pentru hainele luxoase, productia de fier si zidurile defensive masive.

Cetatea Troia se afla pe o colina, dincolo de campia Scamadrului, unde au avut loc bataliile Razboiului Troian. Orasul antic se afla in prezent la circa 15 km de coasta, dar acum 3000 de ani, gura de varsare a raului Scamandru se afla cu 5 km mai in interior, intr-un mic golf care a fost umplut cu aluviuni.

Astazi, orasul turcesc Truva se afla in apropierea sitului arheologic. Orasul Truva s-a dezvoltat mult in ultimii ani, datorita turistilor. Situl arheologic este denumit oficial Troia de catre guvernul turc si apare pe majoritatea hartilor sub acest nume.

Un mare numar de turisti viziteaza situl in fiecare an, majoritatea venind cu autobuzul de la Istanbul sau cu feribotul de la Canakkale situat la circa 50 km spre nord-est. Vizitatorul vede un sit foarte comercial, cu un cal de lemn mare, construit ca teren de joaca pentru copii, apoi magazine si un muzeu. Situl arheologic este, asa cum a afirmat recent un scriitor, o "ruina a unei ruini", fiind frecvent excavat. Metodele arheologice ale lui Schliemann erau foarte distructive: in convingerea sa, ca orasul lui Priam, s-ar afla in straturile inferioare, a demolat numeroase structuri interesante din epocile ulterioare, inclusiv toti peretii caselor din Troia moderna.

Pentru mult timp, situl a fost nepazit sau pazit necorespunzator si a fost, din pacate, jefuit temeinic. In prezent locul este bine pazit si exploatat turistic.

Programul de vizitare incepe la ora 9 dimineata, iar intrarea este aproximativ 10 euro de persoana. Ce se poate vizita:

1. Calul troian din lemn construit recent ca o reproducere a celui din antichitate. Majoritatea turistilor isi fac poze aici.

2. Un mic muzeu unde sunt prezentate cateva harti, vase antice si alte obiecte arheologice.

3. Zidurile cetatii sau ce a mai ramas din ele.

Excavarile au inceput de la sfarsitul secolului 19, cand Heinrich Sclimenann, marcat de povestea Troiei inca din copilarie, de la 8 ani, in ciuda convingerilor istoricilor critici moderni ca Troia si Razboiul troian sunt doar legende, a ajuns in zona unde, dupa multe insistente a descoperit mai multe asezari construite succesiv una peste cealalta.

Insa in prezent, cea mai mare parte a sitului este inca neexcavata. Mai mult de jumatate se afla inca sub pamantul secetos al Dealului de la Hisarlik unde se afla ruinele cetatii Troia.