Bobby Paunescu ne spune de ce le-a placut Francesca italienilor

Alessandra Musolinni v-a amenintat cu tribunalul. Luati in serios aceasta declaratie?

Nu stiu ce sa zic. Ea a trimis niste notificari. Pare ceva serios.  Luam in serios.

Ati declarat ca nu ati accepta sa cenzurati anumite scene din film pentru a evita un scandal si pentru ca acesta sa poata sa ruleze in cinematografele din Italia. In cazul unui conflict real, ce veti face sa-l aplanati?

Aici nu este vorba de o incapatanare a regizorului sau scenaristului ca nu vrea sa modifice ceea ce a facut. Problema este ca nimeni dintre cei care au acuzat filmul nu l-au vazut. Deci cine vede filmul isi da seama ca el nu este despre aceste doua personaje, si mai mult constientizeaza faptul ca filmul nu isi doreste sa atace pe cineva. Din punctul meu de vedere, filmul incearca sa puna niste probleme despre societatea romanesca.

Mai exact...

Traim intr-o societate in care marea majoritate a populatiei active se gandeste sa emigreze din societate sau prin societate. In cazul filmului, Francesca se gandeste sa emigreze din societatea noastra, sa ajunga in societatea italienilor. Pentru a face o imagine cat mai onesta din punctul meu de vedere, a trebuit sa arat ca sunt foarte multi oameni pro, dar sunt si unii contra. Minoritari ce-i drept, dar contra. Printre acesti oameni contra este si tatal Francescai, care in momentul in care ea a luat acesta decizie, era divortat de mama Francescai, avea o noua familie, un copil mic. Tatal Francescai nu vroia ca aceasta sa plece pentru ca viata lui putea sa devina mai complicata din cauza asta. Atunci el foloseste tot ceea ce a auzit la televizor in perioada care a urmat crizei din 2007, pentru a o convinge pe Francesca sa nu plece.

In acelasi timp, avem personajele importante ale filmului, cum este mama Francescai sau prietenii ei care o sustin foarte mult si ii spun ca acesta este trenul ei, ca este un pas important pentru ea, ca ar trebui sa plece sa-si indeplineasca visul. Sa mearga mai departea.

Filmul este tocmai despre visul personajului principal, Francesca, de a face ceva in Italia. Tocmai din cauza  asta surprinderea este foarte mare cand cineva intervine si spune ca filmul aduce acuzatii foarte grave la adresa italienilor, pentru ca nu este vorba despre asta.

Nu a fost facut sa fie un film care sa atace pe cineva sau care sa condamne Italia. Din contra, el emana dragostea pe care Francesca o are pentru Italia. Si este un lucru pe care eu il imbratisez intru totul pentru ca eu am crescut in Italia. Iubesc mult aceasta tara si datorez foarte mult Italiei.

Ati fi avut curajul sa regizati un astfel de film daca nu ati fi locuit pentru un timp destul de lung in Italia?

Nu pot sa-mi dau seama. Probabil daca n-as fi trait in Italia, daca nu as fi copilarit in acesta tara superba nu as fi avut toata relatia asta n-as fi ajuns sa fac acest film. Iubesc Italia la fel de mult ca si Romania, sau aproape la fel de mult ca si Romania, tocmai din acest motiv ceea ce s-a intamplat m-a afectat si m-a determinat sa scriu acest film. Ma simteam subrezit fata de planurile mele de viitor, de trairile mele. Si de aici a venit ideea filmului.

Filmul a fost primit bine de italieni. Credeti ca italienii de rand constientizeaza acesta asa-zisa "xenofobie" sau aceasta fost alimentata si de presa si de clasa politica?

Absolut. Este alimentata de clasa politica si de presa si inteleg de ce. Numai "stirile" negative devin stiri si atrag interesul publicului si de aceea tot ceea ce fac acei romani care ne fac de ras acolo iese la iveala. Fiind in numar mare, sigur ca ponderea este mai mare.  Dar nu cred ca este o problema doar ceea ce se intampla cu italienii astazi, ci este o problema pe care o avem si noi. Aduceti-va aminte cum era cand veneau cetateni din Republica Moldova in Romania acum zece ani si cum erau vazuti. La fel si reactia vizavi de imigranti din China, Africa, si cum ii acceptam chiar si astazi.

Filmul asta incearca sa puna o problema generala, nu individuala, a unui stat, sau a unei societati anume, in speta cea italiana.

Ce vreti sa spuneti prin acest film: mai era nevoie sa se traga un semnal despre cercului vicios pe care il declanseaza generalizarile - romanii-tigani, hoti, violatori... si italienii xenofobi, rasisti sau este altceva? Ce?

Prejudecatile astea nu apartin numai societatii italiene ci si celei romanesti. Atunci cand filmul va fi vazut o sa vedeti ca este vorba de un xenofobism si al personajelor din Romania vizavi de minoritatea roman, etc.

Apropo de clasa politica, toarna Francesca "gaz pe foc" in relatia destul de tensionata dintre cele doua tari la nivelul declaratiilor politice?

Din contra. Am facut acest film cu sentimentele pe care le am fata de ambele tari, si mi-as dori sa deschida aceasta problema in dorinta de a o rezolva. Nu cred ca va turna gaz pe foc ci din contra, si asta e reactia pe care am avut-o de la toti italienii care au vazut filmul, si anume aceea ca am reusit sa pun o problema in sensul ca i-a facut sa se gandeasca putin si cum vede celalat comportamentul italienilor fata de emigrant. Ziaristi de la publicatii importante din Italia au spus ca este foarte bine ca filmul sa se distribuie in Italia tocmai pentru a arata si cealalta parte a monedei. Ceea ce cred ceilalti despre ceea ce cred ei despre emigranti.

Cum credeti ca va fi primit filmul in Romania?

Sper sa fie inteles si sa nu apara reactii de genul "iar aratam problemele din tara"...

S-a spus ca filmul romanesc se invarte in acelasi cerc: violente, drame, coruptie? Ce parere aveti?

Cred ca este o mare prostie. Sa ne aducem aminte ca cea mai buna perioada a cinematografiei italiene, neorealismul, perioada de dupa razboi, moment in care Italia era pe primul loc in lume in materie de cinematografie, filmele care au stat la baza acestei miscari si in constanta acestei miscari au fost tocmai fimele care aratau problemele societatii.

Este de ajuns sa va ganditi la "I laddri di biciclette".  Este un film in care putem vorbi despre orice numai de bogatie nu. Este un film clasic, unul dintre cele mai bine filme ale tuturor timpurilor. Asa putem vorbi de 20, 30 de filme, nu numai italienesti ci si frantuzesti.

Aratam exact care sunt problemele. Un film care sa arate bunastarea in Romania de azi ar fi un fals. In Romania nu exista bunastare, exista o patura foarte mica de oameni care crede ca traieste intr-o bunastare, dar nu traieste de fapt in aceasta bunastare.

Intr-un alt interviu ati declarat ca Monica este perfecta pentru acest rol. De ce?

Pentru ca am cunoscut-o foarte bine, stiu ca Monica este mult mai aproape de Francesca decat de Monica care pozeaza pe coperta revistelor. Monica adevarata este cea care reiese si din rolul acesta.

Cum ati lucrat cu ea? Au existat momente in afara platoului in care ati discutat despre rol?

Pe perioada filmarilor Monica era unul dintre actorii filmului si practic a avut parte de acelasi tratament pe care l-au avut toti actorii. Un tratament de colegialitate, de schimb de pareri. La fel cum am discutat Doru Goguta, sau cu Luminita Gheorghiu. Toti niste actori extraordinari, la fel am discutat si cu Monica.

Cum a fost sa sa gestionati/ sau mai bine zis sa imbinati relatia de cuplu cu cea profesionala in acest film?

Nu ne-am mai gandit la relatie. Pentru mine cel mai important lucru a fost povestea asta si din fericire si cu Monica s-a intamplat acelasi lucru. Problema relatiei noaste n-a mai existat pentru ca noi n-am mai avut o relatie sentimentala pe perioada preproductiei, productiei sau postproductiei acestui film. Acum revenim la normal.

Ce urmeaza dupa Francesca?

Inca traim Francesca si tot ceea ce se intampla cu acest film. Urmeaza o serie lunga de festivaluri, lansarea in Romania, lansarea in Italia, lansarea in cateva tari, si tot ceea ce tine de acest film. Daca va mai exista un subiect care sa ma miste, un subiect la fel cum a fost acesta, cu Mailat, poate ca atunci voi mai scrie, voi regiza din nou.

Atunci, am simtit o rusine foarte mare. Nu se poate compara cu durerea pe care a avut-o familia Reggiani, dar tot ceea ce s-a intamplat dupa si reactiile noaste, reactiile lor. Am simtit ca intram intr-o situatie foarte neplacuta din care nu o sa mai iesim niciodata.  Era dorinta de a face ceva si asa s-a nascut filmul.

Sunt voci care spun ca reusita Monicai Barladeanu este opera lui Bobby Paunescu. Ce parere aveti de aceste afirmatii?

Sa va spun eu ce cred. Nu exista om in lumea asta care sa nu fie ajutat sa aiba succes. Nimeni in lumea asta nu a facut ceva singur 100 %. A facut mai mult sau mai putin, dar intotdeauna, norocul, sansa, o persoana, un cuvant, o introducere, o usa deschisa au intervenit in succesul fiecaruia. Nu exista om care sa nu fie ajutat. E drept ca poate aici ponderea a fost mai mare. Dar nu are importanta, si eu am fost ajutat sa fac ceea ce fac, indrumat, invatat. Si cei care m-au ajutat pe mine au fost ajutati la randul lor.

Sigur. E usor sa spui ca ala a reusit pentru ca a fost impins de la spate. De acord. Poate fi adevarat. Dar nu este modul meu de a gandi si mi se pare mai mult modul de a gandi al ceeea ce americanii numesc "loser", un om care s-a dat batut. Un om care s-a dat batut vine si spune: Da' domne, dar ala a reusit pentru ca a fost ajutat.   

Nu este o gandire sanatoasa. Tu trebuie sa reusesti sprijinindu-te pe cine poate sa te ajute, ajutand si tu la randul tau, iar in exemplul cu Francesca, reusita Monicai nu o reprezinta faptul ca a avut acest rol, ci ceea ce a reusit sa faca din rolul pe care l-a avut. Pe platou este singura si tot ceea ce a facut acolo este meritul ei.

Sansa foarte mare a fost a mea. Sansa sa pot sa ma bucur de niste actori atat de importanti care sa ma sprijine atat de mult. Sa am niste oameni in jur care sa ma ajute sa fac acest film, care sa creada in el a fost ceva extraordinar.

Cu ce ramaneti la finalul acestui film?

In putinul acestei reusite tocmai chestia asta ar trebui sa ramana. Faptul ca se poate. Pentru mine acest film nu era un business. Nu faceam ceva cu tata sau cu mama. Era un domeniu nou, dar atunci cand faci ceva cu placere, cand iti pui toata energia nu te mai gandesti ca muncesti. Atata timp cat miscam, trebuie sa o facem. Sa nu stam sa-i judecam pe ceilalti. Cand stam sa-i judecam pe ceilalti pierdem timpul pe care am putea sa-l folosim facand ceea ce ne dorim cu adevarat.

Va doriti sa dati un exemplu de reusita prin acest proiect, reusit se pare?

Nu-mi doresc sa fiu un exemplu. Am facut-o pentru mine si pentru povestea pe care o aveam de spus. Daca cineva are ceva de invatat din asta, cu atat mai bine.