Cei doi termeni, astronomie si astrologie, erau inca sinonimi - Platon foloseste numai termenul de astronomia, iar Aristotel numai pe cel de astrologie.
Totusi o minoritate romana refuza sa accepte astrologia, la inceput. Cicero si cu un secol mai devreme, filosoful grec Carneades erau sceptici. Carneades a fost unul dintre conducatorii de Academiei platoniciene si ambasadorul Atenei la Roma, in 156 i.Hr.. El sustinea ca nu numai ca era practic imposibil sa faci o observatie exacta a cerului in momentul nasterii (nu vorbim de conceptie), dar era clar ca astrologia nu putea functiona pentru ca nu facea distinctie intre oamenii nascuti in acelasi moment aveau destine foarte diferite - rase, obiceiuri si credinte, in timp ce altii nascuti la ore foarte diferite si in locuri diferit, au murit in acelasi timp. Si cu siguranta, spusele filosofului la Roma, trebuie sa fi avut efect, a fost un lector de succes si era frecventat de tinerii dornici sa tina pasul cu cultura greaca si care umpleau salile Auditoriumului.
Ar fi o greseala sa presupunem ca astrologia a fost acceptata din prima. in 139 i.Hr., s-a dat un edict care sa permita Romei sa expulzeze orice strain care crea probleme, argumentele lui Carneades, ca astrologii, pur si simplu, exploateaza saracii creduli si multi dintre ei au recurs la gesturi extreme. Convingerea ca astrologia este susceptibila de a provoca probleme, a fost confirmata in 134 i.Hr., cand a avut loc o revolta a sclavilor din Sicilia, condusa de catre un oarecare Eunus, care cocheta cu astrologia. Se pare ca totusi el a fost un sarlatan desavarsit, daca este sa-l credem pe istoricul Florus, care spune ca, printre trucurile lui Eunus a fost disimularea unei piulite plina cu sulf, in gura, cuvintele fiindu-i insotite de flacari si de fum, si cu ajutorul unor asemenea trucuri oratorice, a se citi incantatie, a dat vigoare la peste 60.000 de sclavi. Chiar si atunci cand rebeliunea a fost zdrobita, romanii au continuat sa vorbeasca despre Eunus cu teama, ca despre un vrajitor.
30 de ani mai tarziu, Athenio, un alt astrolog (de data aceasta unul serios) a condus o alta rascoala a sclavilor si tot in Sicilia, insistand ca planetele au evidentiat faptul ca el a fost sa fie rege al Siciliei, el si adeptii sai au creat probleme Romei inca cativa ani pana la aproximativ 100 i.Hr., cand a fost ucis intr-o lupta corp la corp de consulul Manius Aquillius.
Dar primul astrolog roman, profesionist sa-i spunem, a fost Publius Nigidius Figulus – care chiar daca a fost un om simplu a ajuns in functii publice, ca edil si, mai tarziu, ca pretor si magistrat. Reputatia lui ca astrolog a fost considerabila, iar el a fost cel in jurul caruia s-a constituit, practic, prima scoala romana de astrologie, iar printre alte afirmatii ale sale se numarar numeroase prognosticuri meteorologice, precum si de astronomie pura. Din pacate, Iulius Cezar, cand a venit la putere, a fost neintelegator, si l-a alungat desi, se crede, ca probabil, pentru politica, mai degraba, decat din motive astrologice.
Astrologia in Republica Romana
Ecouri elene la Roma
