Astrologia in Grecia

Astrologia a patruns in Grecia prin orasele avanpost cum era Daphnae, o asezare greceasca din Egipt, extrem tranzitata, intre 610 si 560 i.Hr., dar, mai ales, prin porturile din Egipt deschise comertului cu grecii dupa 640 i.Hr. Calatorind, astrologii caldeeni au ajuns si in Grecia, in numar considerabil, si au adus cu ei si vechea stiinta a cerului care a fost primita de greci, mari iubitori de matematica si astronomie, cu caldura.

Pe atunci, grecii denumeau stelele foarte poetic – Vestitoarea Noptii pentru Venus, planeta remarcata chiar si de Homer in scrierile sale, Steaua care Clipeste pentru Mercur, Steaua Rosie pentru Marte, Steaua Luminoasa pentru si Jupiter si Steaua Stralucitoare pentru Saturn. Abia in secolul al 4-lea i.Hr., aceste denumiri au inceput sa fie inlocuite cu numele zeilor – Afrodita, Hermes,Ares, Zeus si Cronos.

Este aproape sigur ca babilonienii au adus planetele cu denumirile lor – Nebo, Ishtar, Nergal, Marduk si Ninib iar grecii nu au facut altceva decat sa le inlouiasca cu denumirile lor si ca de fapt, ceea ce numim noi interpretarile in engleza a traducerilor din latina, care si ele, erau traduceri in greaca veche dupa denumirile originale babiloniene.

Unul dintre motivele care ar explica succesul astrologiei in lumea greaca ar fi putut sa fie foarte bine atmosfera din timpul perioadei de dupa moartea lui Alexandru, atunci cand idealul antic al republicii greacesti a fost inlocuit cu conceptul de regat universal. Religia a fost, intr-un anumit sens, internaționalizata, iar inchinarea la planete si stele, ca reprezentante ale divinitaților a luat amploare astfel ca orasele-cetate si-au pierdut suprematia, individualitatea si personalitatea. Planetele si-au raspandit influenta fara discriminare, si filosofi precum Zenon, fondatorul stoicismului, afirmand ca nimic nu a fost determinat de noroc avea sa sublinieze, in secolul 4 i.Hr., ideea ca ce se intampla pe pamant a fost determinat de legile cosmice, lasand sa se inteleaga ca planetele in miscarea lor celesta au guvernat evenimentele.

Priceperea si experiența grecilor la astronomie si matematica, dar si ingeniozitatea i-au ajutat sa construiasca diferite instrumente cu care sa-si dimensioneze si sa isi sprijine teoriile. Ptolemeu descrie construirea unui astrolab, un instrument de masurare a pozițiilor stelelor, sa ne amintim doar de Dispozitivul din Antikitera, descoperit in epava scufundata a unei nave grecesti din secolul 1 i.Hr..

Daca ideile grecesti despre organizarea sistemului solar si a universului au fost limitate (si nu o putem imputa doar lui Ptolemeu), priceperea acestora la tot ce insemna mecanica si matematica a fost la superlativ si nu o spun eu ci o confirma stiinta. Daca putem accepta afirmatia lui Philostratus (secolul al 3-lea i.Hr.), cum ca astrologia era cunoscuta si practicata in Grecia inca din 1184 i.Hr., atunci cu siguranța, Hesiod, renumit poet grec care a trait in secolul al 8-lea i.Hr., in lucrarea sa Munci si zile, a acordat o atenție deosebita planetelor si stelelor. in acest lung poem, el sugereaza, printre altele, ca acestea ar trebui sa fie folosite pentru a prezice moentele bune in care sa inceapa anumite lucrari.