Ni se intampla adesea, acasa, la serviciu, in societate, sa relationam cu oameni cu care nu comunicam asa cum ne-am dori, care nu inteleg intocmai cele spuse de noi. Aceasta incapacitate de comunicare duce la frustrari, dezamagiri si creeaza uneori sentimentul de neputinta. De aici pana la a ne rasti, a ridica tonul sau a folosi cuvinte mai dure, nu e decat un pas. Cei care au avut parte de un anume tip de educatie reusesc sa nu cada in acest "pacat", folosind diferite modalitati prin care sa isi exprime nemultumirea, dezacordul sau chiar sa controleze discutia. Ce se intampla cu "ceilalti"? Ei bine, ceilalti ajung sa isi spuna cuvinte pe care le regreta ulterior, ajung sa isi canalizeze intreaga frustrare sub forma de agresivitate verbala, de multe ori directionata catre persoane apropiate, care nu sunt implicate neaparat in mod direct in evenimentele la care se face referire in discutie.
Iata doua exemple din care putem intelege ce inseamna sa fii asertiv:
Exemplul 1: Relatiile de putere intre soti
Sotul si sotia merg la cumparaturi. El vrea sa isi cumpere o servieta noua. Alege una care i se potriveste si raspunde tuturor nevoilor sale. Inainte de a o achizitiona, sotia observa ca incuietoarea functioneaza cam greu si ii atrage atentia sotului. Cu toate acestea, el se hotaraste sa o cumpere. Dupa cateva zile incuietoarea cedeaza, blocand inauntru acte si toate cele. Sotul merge singur la magazin pentru a face plangere si a rezolva problema. In cele din urma este nevoit sa schimbe servieta. Pe drum spre casa, se gandeste: "O sa imi spuna ca a avut dreptate! Ca trebuia sa fiu mai atent! Sa o ascult!" Din gandurile sotului reiese ca in cuplu exista adesea discutii iscate pe diferite teme, in care cei doi ajung sa isi dispute cumva autoritatea, controlul relatiei.
Iata cateva din posibilele ei remarci:
- Ti-am spus de la bun inceput ca incuietoarea face figuri!
- Puteai sa ma asculti si scuteai un drum cu masina, benzina si nervii!
- Asa faci mereu! Numai cum vrei tu! Ai primit ce ai meritat! Nu inteleg de ce mai vii sa te plangi dupa toate cele!
Si cateva raspunsuri de tip asertiv:
- Tot e bine ca in cele din urma nu ai ramas cu o servieta noua pe care nu ai fi putut-o folosi.
- Bine ca s-a rezolvat si nu ai pierdut banii investiti.
- Am senzatia ca modelul acesta ti se potriveste chiar mai bine decat primul.
In prima serie de raspunsuri sotia atrage atentia inca odata asupra faptului ca ea a avut si are intotdeauna dreptate; ii cere sotului sa accepte o pozitie inferioara (chiar de copil care trebuie sa asculte de cei mari), adaugand "pierderile" avute ca pedeapsa indirecta, pe care nu a putut sa o aplice ea; iar in al treilea caz este vorba despre o suita de reprosuri impletite cu "pedeapsa" de rigoare, dupa care ii intoarce pur si simplu spatele (nu ai vrut sa faci cum am spus eu, acum e treaba ta!).
In cazul raspunsurilor asertive, simplitatea primului atrage totusi atentia asupra pericolului de a cumpara ceva ce nu poate fi utilizat, apoi asupra potentialei pierderi a banilor iar la cea din final, sotia trece peste cele intamplate, cu eleganta si rafinament, rostind cateva cuvinte in acelasi timp consolatoare dar care si sustin.Exemplul 2: Copilul certat de mama
Copilul vine acasa amarat, deoarece si-a pierdut stiloul. Cum stim, pierderea inseamna uneori neatentie, oboseala, apreciere insuficienta a obiectului pierdut. Oricum, orice pierdere reprezinta un motiv de intristare, o amintire a copilariei pierdute, in care permanenta obiectului insemna singurul mod de viata cunoscut.
Cum raspunde mama in fata unui astfel de eveniment:
- Pai sigur! Ti-am spus de atatea ori sa fi atent cu lucrurile tale! Dar parca ce, tu asculti de cineva?!
- Eram sigura ca pana la urma se va intampla lucrul asta. De atatea ori ti-am atras atentia sa ai grija ce faci. Acum o sa scrii cu degetul!
- Treaba ta! Eu nu am de unde sa iti cumpar un alt stilou acum! Te descurci! Scrii cu creionul.
Sau alte variante de raspuns (asertiv):
- De acum cred ca ai sa apreciezi mai mult viitorul stilou. Atunci cand il vei avea.
- Poate ca aceasta intamplare te va determina sa fii mai atent cu lucrurile tale.
- Se pare ca nu prea ti-a placut stiloul acesta. Altfel i-ai fi acordat ceva mai multa atentie.
Asa cum se poate observa si in cadrul acestui simplu exemplu, care ni se poate parea cunoscut, exista doua tipuri de raspuns: unul in care nemultumirea este exprimata in mod direct, sub forma de repros si pedeapsa, iar altul care atrage mai de graba atentia asupra notiunii de posesiune si de responsabilizare a individului "inculpat".
Ce ne opreste pe cei mai multi dintre noi sa descarcam aceasta agresivitate acumulata in timp, dupa modelul pasiv agresiv? Ce ne indeamna sa ne "atingem" interlocutorii de cele mai multe ori, pentru a le atrage atentia "cine suntem noi si cu cine stau de vorba" (de parca nu ar fi suficient de vizibil?!).Cand nu putem fi asertivi
Suntem obisnuiti inca de mici cu notiunea de autoritate, dar fiecare ajungem sa ne raportam la ea diferit, in functie de modalitatea in care ne-a fost introdusa, explicata si asimilata. Pentru unii autoritatea reprezinta o entitate de care trebuie sa se teama, pentru altii reprezinta afisarea unui anume tip de respect, sau ceva la care se raporteaza atunci cand se refera la responsabilitatile asumate sau impuse (de familie, societate...).
Pe langa modul cum se raporteaza la autoritate, fiecare individ vine cu dorinta lui de a se impune, de a dovedi cine este, de a iesi in prima linie. Pe langa aceste doua coordonate, mai intervine si capacitatea fiecaruia de a-si contine propriile ganduri, sentimente, porniri.
In cazul unei persoane pentru care autoritatea reprezinta o permanenta "reduta de cucerit", care vrea mereu sa dovedeasca, sa se afirme, sa se confrunte, comunicarea nu va ajunge decat foarte rar sa aiba tente asertive, modelul preferat fiind cel prin care impune in mod direct, fara ocolisuri sau subterfugii.
O persoana multumita de sine, care isi cunoaste fortele, limitele, plusurile si minusurile, care a ajuns la oarecare maturitate interioara, nu mai simte atat de acut nevoia de a controla in mod vizibil, de a dovedi ceva, si va apela la modelul asertiv din obisnuinta, stiind ca are mai putina bataie de cap astfel si isi poate atinge scopurile fara a-si irosi energia sau timpul.
In concluzie, cu totii putem ajunge sa ne exprimam nemultumirile, frustrarile, gandurile si sentimentele intr-o maniera eleganta, mai mult sau mai putin directa, care sa atraga atentia interlocutorului asupra "cererii" noastre, fara a-l culpabiliza, obliga sau leza in vreun fel.
Laserul te scapa de complexe!
Romanii din patru orase isi pot masura marti tensiunea arteriala gratuit
