Am intalnit oameni de afaceri care pun pe seama crizei economice aceste stari de ”neputinta” mai apropiate de depresie, decat de realitatea sociala. In terapie, criza se analizeaza, ceea ce este cu adevarat real si problematic, fata de ceea ce este psihologic.
Sunt convins ca pacientii aflati in terapie reusesc sa faca mai bine fata crizei decat altii. Care ar fi motivul? El este simplu – in cadrul crizei omul isi sprijina starea de angoasa sau de depresie de factorul social al problemelor economice. Nu pot sa rezolv aceasta problema pentru ca sunt disperat, este criza, nu pot face nimic. Continutul pare realist la prima vedere.
Psihoterapia pune insa in evidenta altceva – ca starea de depresie este evidentiata, ca acest ”nu pot face nimic” este o violenta, este o stare de abandon in fata realitatii. Acesta este un caz real, insa el nu poate sa fie detaliat din motive lesne de inteles – de confidentialitate. Dar acest pacient reuseste sa explice foarte bine cum se produce utilizarea crizei ca simptom psihologic.
Daca analizez pacientii cu care lucrez in aceasta perioada este ca au fost foarte putin afectati de criza, unora le-au crescut salariile, altii s-au adaptat prin schimbarea locului de munca, altii se plang de diferite situatii financiare, dar care nu au o legatura directa cu criza.
Ceea ce le permite sa mearga cu bine inainte, chiar si in conditii de criza este faptul ca reusesc sa inteleaga ca in aceasta perioada responsabilitatea lor este mai mare, ca pot folosi in favoarea lor si a ceea ce este specific lor acest moment. In momente de criza locul pe care il are un angajat in cadrul unei firme este mult mai important decat in momente de boom economic. El reuseste sa creeze stabilitate si siguranta, reuseste sa fie creativ in momente dificile. Frica de a-ti pierde locul de munca este o angoasa pe care angajatorii o folosesc intr-un mod masochist. Cum sa angajezi un om nou care habar nu are de specificul firmei pentru a depasi o perioada mai dificila? Teama este a angajatorului, a managerului si ea este transferata angajatilor.
Responsabilitatea managerului este de alta factura decat a angajatilor, este similar parintilor care asigura integral cadrul de crestere al copiilor. Aceasta nu are o legatura directa cu criza economica intrucat aceasta situatie este permanenta. Criza creeaza un context aparte. Faptul ca este criza sau este o perioada de crestere economica, situatia managerului este aceeasi. Acest specific este unic, dar nu difera ca abordare de altele. Angajatul recepteaza starea de tensiune si, de multe ori, managerul este cel care accentueaza aceasta situatie prin transformarea propriilor griji in amenintari sau crearea unei stari de nesiguranta in randul grupului chiar si cand nu este cazul.
In general, costurile pentru o preocupare de propria persoana cum este cea din psihoterapie sunt mult mai mici decat deciziile pripite, decat starea de teama permanenta, decat suferinta pe care o simt in aceasta perioada mai multe persoane. Intr-un context in care toate semnalele pe care le primeste o persoana sunt de instabilitate, starea proprie de preocupare devine amplificata. Angoasa econmica este una a grupului de care o persoana nu se poate separa, dar pe care o poate intelege in conformitate cu propria realitate.
Semnale inconstiente care vorbesc despre tine
Cand este periculoasa durerea de sani
