Ca regula generala, daca nu sunt semne vizibile, cum ar fi: deviarea ochilor sau o pleoapa “cazuta” sau ochi anormali de mari sau asimetrici, putem depista afectiunile oculare la nou-nascut in primele luni de viata, dupa reactiile pe care copilasul le are la stimuli luminosi: daca nu urmareste cu privirea o lumina, sau corpuri in miscare, sau daca nu intinde manuta dupa un obiect pe care il aratam.
Oricare din aceste semne trebuie sa alarmeze parintii, astfel incat sa se adreseze unui serviciu de specialitate oftalmo-pediatric, deoarece tratamentul trebuie aplicat cat mai repede.
1. Cea mai frecventa afectiune oculara congenitala este cataracta congenitala. Aceasta este o pierdere de diverse grade a trasparentei cristalinului, care poate fi uni- sau bilaterala. Cand cristalinul este opacifiat in totalitate, pupila apare alba inca de la nastere, semn relativ usor de observat de catre neonatolog, si chiar de catre mamica, ceea ce poate fi un avantaj, deoarece atrage atentia imediat si indruma parintii repede catre un serviciu specializat de oftalmo-pediatrie. Atunci cand cristalinul e opacifiat doar partial, copilul poate vedea intr-o oarecare masura, mai mica sau mai mare, diagnosticul de multe ori punandu-se mult mai tarziu, la varsta scolara sau chiar in adolescenta, cu ocazia unui control prescolar sau, respectiv, a unui control de rutina.
Cataracta congenitala reprezinta o urgenta de tratament, atunci cand copilul nu vede, mai ales daca e unilaterala. Acest lucru e important pentru a evita ambliopizarea (“lenevirea”) ochiului/ochilor. Tratamentul este exclusiv chirurgical si consta in aspiratia cristalinului opacifiat si inlocuirea lui cu un cristalin artificial, adaptat varstei copilului si dimensiunilor ochiului si trebuie realizat in primele luni, chiar saptamani de viata. Daca este doar o opacifiere partiala a cristalinului, eventual descoperita mai tarziu in cursul vietii, se poate opera si mai tarziu, functie de cat vede copilul, daca nu s-a ambliopizat inca ochiul.
2. Pupila mai poate fi alba (in loc de neagra) si din cauza unei alte afectiuni, mult mai severe, dar, din fericire foarte rara, si anume retinoblastomul. De obicei bilateral, retinoblastomul este o tumoare maligna a fundului de ochi, cu evolutie rapida, manifestata prin afectarea serioasa a vederii bebelusului si aspectul alburiu al pupilei.
Sanctiunea terapeutica este severa si dramatica, chiar: enuclearea globului ocular, pentru salvarea vietii copilului. Din fericire, este foarte rar intalnita aceasta boala severa.
3. Alte afectiuni congenitale, unele putand fi foarte serioase ca prognostic vizual, sunt infectiile oculare congenitale, dobandite inca din viata intrauterina, sau la nastere. Astfel, amintim:
a. Infectii intraoculare, cu grad de severitate de la mica la foarte grava, prin afectarea serioasa si ireversibila a vederii: toxoplasma oculara, infectia cu citomeglovirus, sau cu virus herpetic, infectia rubeolica intraoculara, sifilisul ocular. Toate acestea se dobandesc datorita unei infectii a mamei cu acesti agenti patogeni, in timpul sarcinii, “microbul” trecand si la fat.
b. Infectii superficiale oculare – conjunctivite si keratoconjunctivite, dobandite in procesul de nastere, fie din tractul genital al mamei (gonoree, Chlamidya), fie prin manipulare de obiecte contaminate de catre personalul medical, sau infectii intraspitalicesti din sectia de nou-nascuti (stafilococ, streptococ, haemophillus, etc). De obicei, fiind cantonate la suprafata ochiului, nu in interior, au prognostic bun, putandu-se trata cu antibiotice.
4. O alta afectiune congenitala, severa si ea si cu prognostic de multe ori rezervat, este glaucomul congenital – afectiune care consta in cresterea marcata a tensiunii intraoculare. Acest lucru duce, la un ochi atat de tanar si cu pereti foarte subtiri si elastici, la cresterea devolum a globului ocular (ochii “se umfla” de prea multa umoare apoasa secretata in ochi, care nu se poate elimina normal), astfel incat unul sau ambii ochi apar umflati, ca “de broasca”, inca de la nastere – semn numit buftalmie.
Tratamentul este, de asemenea, tot chirurgical, constand in “largirea” unghiului ochiului (a locului pe unde se scurge umoarea apoasa) sau realizarea unei fistule care sa faciliteze aceasta scurgere afara a umoarei apoase. Se asociaza si tratament medicamentos anti-glaucomatos.
5. Strabismul congenital: unul sau ambii ochi sunt deviati - in plan orizontal spre interior sau spre exterior, sau in plan vertical.
Daca este o deviare marcata, operatia in primele luni de viata este o necesitate. Daca nu este foarte evidenta, sanctiunea terapeutica se mai poate amana, pana la 2-3 ani, cand se pot folosi si alte ajutoare, precum ochelarii, pansamente ocluzive, exercitii ortoptice, asociate, eventual, operatiei.
6. Retinopatia de prematuritateeste o afectiune congenitala relativ frecvent intalnita la nou-nascutii prematuri, mai ales cei care au stat timp mai indelungat la incubator, sub administrare de oxigen.Nu se stie cauza exacta, se pare ca ar fi excesul de oxigen de care un prematur are nevoie, si pe care il primeste dupa nastere, prin tratamentul la incubator. Exista diverse grade de severitate a bolii, de la simple modificari ale fundului de ochi, pana la aparitia de numeroase vase anormale si fibroza in interiorul ochiului, ducand pana la dezlipire de retina.
In cazurile usoare si medii, afectiunea se opreste spontan din evolutie. In cazuri mai severe, este necesar tratamentul chirurgical; acesta poate fi mai simplu, doar prin aplicatii de laser sau “gheata” (crioaplicatii) pe retina, sau poate fi complex, in cazuri severe – vitrectomie totala cu aplicatii laser si injectare de ulei de silicon.
In orice caz, parintii unui copilas prematur care a stat la incubator mai mult timp, sunt informati de catre neo-natolog ca va trebui efectuat un examen al fundului de ochi la 4-5 saptamani de viata, eventual repetat ulterior si aplicat tratament specific, in functie de existenta si tipul modificarilor de la fundul de ochi.
7. Afectiuni congenitale ale pleoapelor: ptoza palpebrala (pleoapa superioara este “cazuta”,acoperind partial sau total partea din fata a globului ocular, interferand si cu axul vizual); epicanthusul (un pliu al pleoapei superioare si/sau inferioare la unghiul intern al ochiului, adesea dand aspectul fals de strabism convergent); colobomul congenital al pleoapei (absenta unei portiuni din pleoapa, de obicei cea superioara) si altele, mai putin frecvente.
Daca nu sunt evidente si suparatoare, nu necesita tratament. Daca sunt foarte evidente si inestetice, tratamentul chirurgical plastic al pleoapelor poate rezolva problema, mai tarziu, in cursul vietii. Singura situatie de urgenta chirurgicala este ptoza palpebrala extrema, cand acoperirea totala a axului vizual impiedica vederea, ducand la ambliopizarea ochiului (“lenevirea” lui ireversibila), daca nu e operat rapid.
Acestea sunt cele mai frecvente boli congenitale oculare, majoritatea lor putand fi diagnosticate inca de la nastere si tratate in timp util, deci cu prognostic bun. In orice caz, neonatologul trateaza doar simptomatic si atrage atentia asupra necesitatii consultului oftalmologic, urmand ca tratamentul curativ sa se realizeze intr-o sectie specializata de oftalmopediatrie.
Moda face victime: Jeansii skinny, daunatori pentru sanatate
Mamele care stau acasa, mai nefericite decat cele care lucreaza
