Acesta sunt cateva dintre motivele pentru care cineva venit pentru prima data in capitala va sesiza ca bucurestenii sunt mai posaci decat multi dintre locuitorii celorlalte orase ale tarii. "Nu putem schimba nimic", se multumesc sa spuna majoritatea bucurestenilor, trecand nepasatori mai departe."Bucurestiul NU e un caz pierdut!", se aud cateva voci razlete insa suficient de puternice, incercand sa sfideze multimea. Pentru cei care nu-i cunosc, ei sunt "vanatorii de zambete": o mana de idealisti, ale caror idei poate ca nu vor schimba mentalitati, insa cu siguranta vor smulge un zambet. Cu cinci dintre ei am avut placerea sa discut chiar eu.
1.Un zambet la metrou
Ati vazut pe cineva zambind la metrou si ati simtit dintr-o data cum vi s-a inseninat ziua? Atunci merita rasplatit cu un multumesc si cu un....sticker! Un gest simplu care poate transforma buna-dispozitie in ceva contagios. Proiectul se numeste "Metro smilers" si este sustinut de Andreea si de Sandra, care au crezut de la bun-nceput in puterea exemplului si in pasii mici care duc la schimbari mari cand au lansat "Multumeste*net".
"Am facut Multumeste*net pentru a mai da si vesti bune despre ce se intampla in Romania si din credinta ca publicand povesti cu fapte bune, acestea se vor inmulti. Intr-un an de zile de cand am lansat blogul am adunat in jur de 100 de povesti cu portofele recuperate asa cum au fost pierdute, de autostopisti salvati de ploaie si tot felul de gesturi mai mici sau mai mari, care arata ca exista oameni generosi, atenti cu semenii lor", isi aminteste Sandra.
Si pentru ca nu au vrut sa se limiteza doar la off-line, au inceput sa se implice in tot felul de actiuni prin care sa atraga atentia, cum ar fi o petrecere surpriza vara trecuta la Baraka, in care fetele le-au propus invitatilor sa se "surprinda unii pe altii cu fapte bune".
De aici pana la "Metro Smilers" nu a mai fost decat un pas. Ideea s-a nascut, desigur, la metrou si a fost pusa concret in practica in cea mai zglobie zi a anului: 1 iunie.
"Ne-am anuntat prietenii, am creat un grup Metro Smilers pe Facebook (care a ajuns la 78 de membri in putin mai mult de 24h), avem flyere in genti si ne pregatim de o descindere la metrou! Tot ce am facut pana acum a pornit de la ideea ca sigur mai sunt oameni ca noi, care fac lucruri dragute, carora le place sa fie pozitivi, veseli si sa transmita "good vibes" in jurul lor, asa ca nu incercam sa convingem pe nimeni sa se schimbe, ci incercam sa adunam la un loc cat mai multe astfel de persoane si sa le oferim ocazii sa se joace impreuna", ne-a marturisit Sandra care spera ca dincolo de partea de socilaizare, proiectul va reusi sa atraga suficienti oameni responsabili, capabili sa inteleaga ca fiecare individ contribuie in felul sau la o schimbare generala de mentalitate.
Mai mult decat atat, Sandra crede cu putere ca ...merita sa zambesti in Bucuresti: "Simt ca Bucurestiul e ca un adolescent care a avut o copilarie foarte dificila, a devenit apoi rebel, razvratit si foarte haotic si iresponsabil, dar ca incet-incet, incepe sa se maturizeze. Cred ca maturizarea asta depinde de fiecare dintre noi si cu cat vor fi mai multi oameni care vor pune mana sa faca lucruri - mici sau mari - pentru oras si pentru locuitori, cu atat vom ajunge mai repede sa traim in capitala europeana pe care ne-o dorim. Stim cu totii vorba aia cu "omul sfinteste locul", am impresia ca sunt din ce in ce mai multi oameni care s-au apucat de sfintit, iar asta ne bucura si ne incurajeaza sa zambim in continuare!"
"Fursecul mecanic" nu mai are nevoie de nicio prezentare: e tipul care te poarta prin Bucuresti in cautare de indicii si care iti rasplateste eforturile cu dulciuri 100% sanatoase si naturale, pe care ti le pregateste el, cu mana lui, si pe care tot el ti le livreaza. Pe "Fursecul mecanic" aka Dan Tobescu, l-am cunoscut cu cateva luni in urma cand m-am hotarat in sfarist sa particip la unul din concursurile anuntate pe blogul sau. Ghinion pentru mine: am nimerit o zi cu viscol si cu multe indicii raspandite peste tot prin Bucuresti. Facand abstractie de guturaiul cu care m-am ales la final, am aflat pe ce strada se ascunde singurul tulipan (arbore ocrotit prin lege) din Bucuresti si am facut poze in fata sanatoriului in care si-a petrecut ultima parte a vietii Mihai Eminescu (putin cam creepy, dar asta era una dintre cerintele probei). Am avut norocul sa ajung la timp la finish si rasplata a fost pe masura: o caserola cu prajituri fine, inmanate de "Fursec" in persoana care n-a mai avut cum sa scape fara sa-mi dea un interviu.
De la Dan Tobescu am invatat un lucru important: Bucurestiul are oameni frumosi si locuri inedite, pentru cei care privesc in jur cu sufletul.Iar un zambet este cel mai frumos si totodata simplu lucru pe care i-l poti oferi celui de langa tine pentru a-l face fericit.
"Eu tin foarte mult la stari si energii si chiar daca pentru unii oameni e greu de crezut, energia buna cu care m-am incarcat de la toti oamenii cu care m-am intalnit - pentru ca oriunde ma duceam eram intampinat de zambete - toate astea m-au facut sa devin hiperentuziasmat de proiect, mai mult decat daca as fi castigat ceva material", mi-a marturisit Tobescu.
Strada inchisa temporar. Se livreaza buna-dispozitie
Si pentru ca tot veni vorba de livrari, sa va povestesc despre niste baieti pusi pe fapte mari care vor sa recastige spatiul public prin ..arta. De cativa ani, initiatorii "Street Delivery" inchid strada Arthur Verona de langa Gradina Icoanei pentru masini si o deschid pentru oameni. Astfel, timp de cateva zile, una din strazile de insemnatate istorica din Bucuresti se transforma intr-o scena pe care evolueaza artisti din diferite sfere ale culturii: cantareti de jazz, pictori, graficieni, modelatori in lut, cat si personaje mai putin conventionale: jongleri si dresori de pureci. Totul pentru a atrage atentia ca orasul este o responsabilitate comuna atat a celor care il administreaza cat si a celor care il locuiesc si ca strada ar trebui sa fie un spatiu locuibil, destinat mobilitatii oamenilor si interactiunii sociale, un spatiu liber si spontan.
Pe baietii de la "Street Delivery", Codin si Cristi, i-am gasit ocupati pana peste cap cu pregatirile pentru editia de anul acesta a festivalului, care se va desfasura in perioada 12-14 iunie.
"Veniti sa animam strada!", ne-au spus baietii. Am promis ca vom merge si ne vom tine de cuvant.
4. Ce se mai aude prin Bucuresti
"Overheared in Bucharest" s-a nascut la o bere, pe terasa. Probabil ca era o zi torida si Andreea (Andressa) si Flavia se retrasesera undeva la umbra savurand fara graba o bere rece si tragand din cand in cand cu urechea la conversatiile celorlati consumatori. Unele discutii erau de-a dreptul spumoase, asa ca fetele s-au gandit ca ar merita sa fie notate undeva. Andreea descoperise de curand un site care surprindea franturi comice din conversatiile locuitorilor New York-ului si impreuna cu Flavia a ajuns la concluzia ca multe asemenea "auzite pe strada" in Bucuresti ar merita sa fie publicate. Astfel a aparut "Overheard in Bucharest".
"Era un proiect misto, cu un potential urias, usor de pus in practica. A doua zi am luat domeiul cu imprumut, abia anul acesta l-am cumparat, si prietenul nostru Catalin de la Treeworks ne-a ajutat sa punem in practica ideea: ne-a dat hosting gratuit. Am gasit o tema draguta pentru site: o tema wordpress creata chiar de un roman! Eu cautam pe un site unde erau la gramada teme facute de oameni din toata lumea si uita ca am dat de una facuta de un roman, Razvan Teodorescu (teo.esuper.ro). El ne-a si personalizat-o putin, la cerere. Apoi Eugen, desenatorul de la pidjin.net ne-a facut headerul, iar Bobby (bobbyvoicu.ro) ne-a facut optimizarea pentru google. Practic, toti prietenii ne-au ajutat cu ceva. Toata lumea a crezut in idee! La numai o luna de la lansare aveam zeci de mailuri zilnic si am primit un premiu la Olimpiadele Comunicarii", isi aminteste Andreea.
In urmatorii ani, fetele au ajuns sa creeze o retea de proiecte similare in mai multe orase ale tarii, cooptand multi colaboratori. Si nu a fost greu, pentru ca "perle" 100% romanesti gasesti la tot pasul.Mai ales la shopping: Magazinul Unirea.O clienta ii spune vanzatoarei: "Imi aduceti, va rog, si celalalt picior?"
Evident, fetele au fost nevoite sa selecteze din sutele de texte pe care le primeau zilnic, publicandu-le doar pe cele cu un limbaj decent si desigur, comice.Din pacate, job-ul le impeidica sa se ocupe in continuare de proiect asa cum si-ar fi dorit.Site-ul este insa deschis tuturor celor care au "colectat o perla" si vor sa o expuna in vitrina cu maruntisuri bucurestene.
5. Cu drag, prin Bucuresti
Paradoxal, insa exista oameni carora Bucurestiul le este drag. Ca este din cauza obiectivului aparatului foto, care confera oamenilor si locurilor o magie aparte, asta ramane de vazut. Cert este ca nsite oameni s-au inarmat cu aparate foto, cu entuziasm si rabdare si au plecat la pas prin Bucuresti. Obiectivul lor: promovarea Bucurestiului asa cum este el, cu bune si rele, si reinvierea mandriei de a fi bucurestean, mai ales in randul tinerilor. Impreuna formeaza "Asociatia Bucurestiul meu drag", pe care majoritatea bucurestenilor o asociaza deja cu excursiile fotografice si cu expozitiile organizate la metrou si in alte locuri publice.
"Am invatat sa iubesc Bucurestiul de la tatal meu care a venit din Ardeal la facultate in Bucuresti in anul 1951. Pentru el a fost un soc, prima impresie a fost groaznica, gasise o gazda in Tei, era o vara torida si in fata caselor stateau tiganci care-si fluturau fustele pe langa galeti in care fumegau carpe pentru alungarea tantarilor.
Treptat a inceput sa indrageasca Bucurestiul, ii placea sa-l colinde. In aceste plimbari ma lua si pe mine. Asa mi-a starnit curiozitatea de a-l cunoaste mai bine si am inceput sa-l pozez. Am avut probleme in anii 80 cand mi-a fost confiscat de 3 ori aparatul foto deoarece pozam in zonele care se demolau. Se gaseau tovarasi "vigilenti" care vegheau la binele tarii", ne povesteste Andrei Barsan, initiatorul proiectului.
Site-ul asociatiei, www.orasul.ro, este principalul mod de a interactiona cu cei din jur, pentru ca aici sunt postate fotografii si detaliile despre actiunile asociatiei.
"Fotografiile facute in excursii ar trebui sa fie un punct de plecare pentru o analiza a starii orasului: deseori, fara sa vrei, cand faci poze in Bucuresti surprinzi imagini deplorabile. Bucurestiul nu este un oras frumos, este un oras chinuit si cam murdar dar eu il iubesc, il consider ca pe o ruda mai batrana care nu totdeauna este binedispusa dar la care tin", ne-a marturisit Andrei Barsan.
Fara indoiala, acestia sunt doar cativa dintre oamenii de bine din Bucuresti care au inteles ca "omul sfinteste locul" si ca sta in puterea noastra, a fiecaruia, sa reconstruim un oras pe care sa-l putem numi din tot sufletul "casa". Lor si tuturor celor din umbra, nestuiti dar prezenti prin faptele lor, le multumim ca ne-au dat un motiv sa ne ridicam din pat si pornim prin jungla din jur cu speranta ca nimic nu este pierdut inca.
Enciclopedia vietii, online
Oana n-o slabeste pe Moni, iar Bambi si-au implantat mega-silicoane... strambe
