48 h fara computer, mobil si televizor: un experiment reusit!

Am inceput experimentul sambata la ora 11:00. M-am trezit tarziu dupa o noapte in care am incercat sa vad tot ce urma sa vad in tot acest weekend: ultimele episoade din South Park, Grey’s Anatomy si 30s Rock, Sleepless in Seattle (un clasic pe care la vremea lui l-am ratat) si There’s Something About Mary (alt clasic pe care imi doream de mult sa-l revad). Am reusit sa le dau gata pana aproape de zori, dupa care somn. Sunt, deci, o persoana pentru care internetul functioneaza ca o perfuzie. Stiu, e gresit, e o marturisire "uncool". Dar de aici si pana ca voi sa trageti concluzia ca viata mea sociala e nula, mai e mult. Problema mea e ca toti prietenii mei – cu care ies in oras macar de doua ori pe saptamana – plus iubitul, pe care il vad cam odata la doua zile, sunt la fel de pasionati ca si mine.

Dupa cum spuneam, sambata mea unplugged a inceput la 11, cu o cana de cafea dulce, indoita cu lapte, ca in fiecare dimineata. Mare a fost tentatia sa apas butonul de power al calculatorului. Ma asteptau aburinde ultimele insemnari ale lui Perez! Imi era dor chiar si de mondenele noastre, hilare, grotesti... macar o stire mica-mica, despre orice, daca as fi avut sub nas! Si asa am redescoperit ziarul in formatul lui print. De cand nu mai rasfoisem cu atata ardoare o Academia Catavencu! Am aspirat tot, pana si bulele demnitarilor. As mai fi adaugat ceva la cafea, dar asta ar fi insemnat un drum pana la bucatarie. Iar acolo, mic, in colt, sus, ma astepta televizorul din care vuia genericul de la Hannah Montana. Jetix e safe: nu m-as uita la desenele si serialele lor nici sa ma platesti. Am insfacat un baton de cereale si o banana si m-am intors la citit.

Dimineata mea tarzie s-a scurs oarecum repede si in pace. Ai mei, cu tot cu bunica, s-au imbarcat catre Ikea. Aveam casa doar pentru mine asa ca m-am apucat de... ordine si curatenie. Pe muteste, fara niciun soundtrack pe fundal. Trist dar eficient. Camera mea si baia pe care o impart cu surorile aratau mai mult decat decent dupa o ora, iar inainte trecea o intreaga discografie Michael Jackson ca sa o termin. Au urmat rufele: trei masini a cate 45 de minute fiecare. 135 de minute in care as fi putut sa vad un film. Am pus mana pe una dintre cartile primite de ziua mea si am citit. Stephen King, Gerald’s Game. Chiar foarte buna! Suspans, nebunie, violenta conjugala... si uite asa a trecut urmatoarea ora si aproape un sfert din carte. Am intins rufele gandindu-ma cu regret ca nu mai citisem o carte de doua luni. Ok, nu e rau, doar ca acum vreo doi ani citeam cate o carte pe saptamana, chiar si printre picaturi, in tramvai.

Ora 14: lunch time! Scurt si parca nu la fel de copios fara televizor. Daca inainte ne intindeam si pana la o jumatate de ora, acum in 10 minute dadusem gata si felul unu, si felul doi. Buuun! M-am intors la cartea inceputa si am mai citit vreo 15-20 de pagini, dupa care am atipit. De cand nu mai dormisem la pranz! Si cand ma gandesc ca in copilarie ai mei ma obligau sa inchid ochii macar o jumatate de ceas la pranz si eu nu vroiam... Uite asa ajungi sa pretuiesti lucrurile mici! M-am trezit vreo doua ore mai tarziu cu o pofta nebuna de ceva dulce. Mi-am facut o ciocolata calda si am dat drumul la radio. Cokerul meu, Cara, se zvarcolea ca un epileptic pe ritmurile muzicii. Cred ca vroia afara. Am iesit. Friiiig! Nu am putut sta mai mult de 10 minute bucuroasa sa vad ca o jumatate de zi deja s-a scurs si ca in vreo trei ore urma sa ies in oras.

Ok. Si ce faci ca sa treaca trei ore? O baie lunga, cu spuma? Ok. 30 minute. Si dupa? Uscat, imbracat, incercat noua masca hidratanta pe baza de ulei de masline pe care tocmai am cumparat-o... Ar mai fi fost varianta in care as fi petrecut ceva timp cu familia. Dar ghici? Toti, cu mic cu mare, erau cufundati in televizor. Cum sa-i dezlipesc de ecran? Remi? Carti? Neah... Monopoly! Am cautat pionii, i-am insirat frumos pe carton, am aranjat toate cartonasele cu porunci, am pregatit "banca". Doar una dintre surori s-a aratat interesata (previzibil, cea mica). Am jucat si am tot jucat lasand-o sa-si cumpere toate cartierele mele preferate, ba chiar sa-si planteze un hotel pe imposibil de scumpul Park Avenue si sa ma omoare cu taxele de incalcare a proprietatii de cate ori pionul meu poposea pe teritorioul ei. A fost distractiv! Si uite asa inca o ora s-a scurs.

In timpul ramas, m-am pregatit pentru iesirea in oras. Iubitul meu urma sa vina sa ma ia la 20:00. Calculatorul era inchis, deci nu aveam cum sa intarzii. Mi-am intins frumusel parul, mi-am aplicat putin fond de ten, putin rimel, perlutele de obraz si strugurelul. Eram gata in 10 minute, ceea ce, credeti-ma, chiar daca nu am un par bogat, e o performanta. Mandra de cat de repede m-am miscat, am coborat treptele si am plecat catre restaurantul nostru preferat, unde urma sa ne umplem burtile cu tabuleh, humus, baba ganush, sharhat si alte "mancarici" arabesti delicioase.

Dupa care urma sa ne strangem acasa la unul dintre amicii nostri, proaspat intors de pe meleaguri thailandeze si sa stam la povesti. Ocazie cu care, dupa 24 de ore de abstinenta, m-am aflat pentru prima data in fata unui monitor de calculator.... deschis! Am impartasit aceasta constatare cu cei din jur care mi-au aruncat o uitatura nedumerita (nu cred ca au inteles rostul acestui experiment). Mi-am zis "ok..." si am continuat sa ne delectam cu pozele. Noaptea dinspre sambata spre duminica mi-am petrecut-o acasa la iubit. Cu interdictie la filme, desene si alte activitati internautice, a trebuit sa ne descurcam cum stiam mai bine... And I must say, cu mintea limpede si creierul perfect odihnit, activitatile nocturne au mers ca unse.

Duminica s-a scurs mult mai usor. Viata fara calculator, in special, incepea cumva sa devina fireasca. Imi creasem deja mici automatisme de substitut. Stiam ca ceasca de cafea va fi bauta rasfoind ziarul, ca micul dejun va avea loc acompaniat de o mini-sueta in familie, si nu de vocea Iuliei Vantur de la stirile de dimineata. Mi-am propus sa imi scot catelul la o plimbare mai lunga, dupa care urma sa luam pranzul la bunici. Lucruri pe care le-am si facut. Fara Tv, desi mi-ar fi placut sa ne "hahaim" in familie la Carcotasi. Am stat insa de vorba, am depanat amintiri si ne-am amuzat copios la desert, in fata unui platou plin ochi de placinta de dovleac.

Weekend-ul meu unplugged a luat sfarsit la ora 19:00. Am deschis calculatorul, am verificat ultimele torrente, am citit mondenitatile din ultimele zile. Nu pierdusem mare lucru. Mi-am downloadat ultimul Saturday Night Live si m-am delectat cu ultimele lor scenete la cald, sorbind dintr-un pahar de vin fiert. Interesant a fost ca dupa o ora m-am reintors la cartea lui Stephen King, lasand doar "In Between Dreams" al lui Jack Johnson in fundal. Asadar, am supravietuit!