„Observ de la un timp ca un numar din ce in ce mai mare din prietenele si fostele mele colege aduna zilele de concediu la ciorap. Respectiv, sunt cateva care ar putea sa plece cateva luni de zile, pentru ca nu si-au mai luat concediu de vreo doi ani, doar una-doua zile libere, si astfel au strans peste 40 de zile de concediu. M-a frapat anul trecut cand mi-am sunat intre Craciun si Anul Nou prietenele, ca sa stau la o poveste intima in atmosfera de sarbatori, si le-am gasit pe multe dintre ele la birou. Se pare ca eram aproape singura care se bucura de aceasta perioada in liniste, departe de tot ce inseamna munca”. Asa suna destainuirea Ioanei Molnar, marketing coordinator la Human Invest, o companie specializata in training.
Daca te regasesti in povestea ei, in postura colegelor care intampina sarbatorile la birou, acest lucru ar trebui sa fie un semnal de alarma. „Concluzia, spune Ioana Molnar, este ca, cu toata presiunea din jurul nostru, atat din interiorul organizatiei, cat si de pe piata, din ritmul de business de la noi, este foarte greu sa te desprinzi de job. Ai senzatia ca totul depinde de tine, si ca daca vei pleca, chiar si doar pentru cateva zile, se va prabusi”.
Portretul robot al workaholicului
Dependentii de munca, carieristii care aproape ca s-au mutat la birou nu sunt un mit si nici o scorneala a americanilor. Vorba filmelor cu creaturi fantastice, ei traiesc printre noi, fie ca stim sau nu sa-i depistam, fie ca vor sau nu sa-si recunoasca „viciul”. Codruta Ilie, de profesie life-coach, ni-l descrie pe workaholic ca fiind „o persoana vizibil obosita, irascibila, cu vocabular limitat si putine resurse pentru comunicare autentica si relationare. Daca este intrebata cate zile de concediu mai are de luat, raspunde aproape cu mandrie - ca si cand ar concura pentru cele mai multe zile neluate - "si de anul trecut si de anul asta?". In completarea acestei „schite”, Ioana Molnar isis aduce aminte de o alta intamplare: „Imi vine in minte acum buna mea prietena Ana, care in sfarsit in vara aceasta se va bucura de concediu, dupa ce in ultimii ani a petrecut si vara si iarna la birou. Nu stiu daca ce a convins-o in cele din urma am fost noi, prietenii care o bateam la cap, sau faptul ca a ajuns la capatul puterilor”. Poate fi o persoana intr-adevar dependenta de munca? „Cred ca este vorba fie de persoane foarte dedicate, care se ataseaza emotional si de organizatie si de echipa (cazul Anei), fie de persoane extrem de ambitioase, care vor sa inainteze rapid in cariera. In ambele cazuri vorbim de un anumit tip de sacrificiu, fie in interesul celorlalti, fie in interesul propriu”, ne lamureste Ioana.
Sacrificarea concediului de odihna pentru a urca in cariera
Nu trebuie sa fii workaholica ca sa te ghidezi dupa proverbul „dupa fapta, si rasplata”. Vrem nu vrem, ca sa avem „ce pune pe masa”, pentru a ne creste copii, unele dintre noi pentru o viata mai buna, altele pur si simplu pentru a supravietui. De cele mai multe ori,. Un workaholic nu munceste pentru satisfacerea nevoilor, ci pentru „a face performanta”, pentru a-si dovedi sie si celor din jur ca poate ajunge in varful piramidei. Dar oare, odata ajuns acolo, se va opri? Ioana Molnar este de parere ca „exista momente in care fiecare dintre noi are nevoie sa munceasca mai mult (si mai bine) pentru a putea face un salt in cariera. Fie ca este vorba de a-ti asuma proiecte sau provocari noi la birou, fie ca vorbim despre cursuri sau programe de pregatire, toate necesita timp. Iar cum ziua are doar 24 de ore, cu totii facem sacrificii in privinta timpului personal”. Un singur amendament: „cel mai important lucru este sa nu uitam unde vrem sa ajungem, si care este finalitatea acest lucruri. Una este sa faci un sacrificiu timp de cateva luni, care sa fie o investitie in viitorul tau profesional, si cu totul altceva este sa intri intr-un cerc vicios in care mereu sacrifici timp, mereu trebuie investit in ceva. De trait cand vom avea timp?”. Ca bine zis, cand?
Statul peste program = marire de salariu?
Mai grav este cand ajungi sa iti dedici intreaga viata serviciului doar pentru a capta atentia sefilor. Pe de alta parte, in Romania zilelor noastre exista companii care vad „performanta” de a sta peste program drept o forma de loialitate. Angajatul care munceste pe branci se consoleaza, asemeni elevului silitor, cu gandul ca doar asa va obtine o nota buna, o marire de salariu. In tarile dezvoltate, statul peste program este din ce in ce mai des perceput ca un semn de ineficienta. Poate si fiindca orele suplimentare petrecute la birou se platesc.
„Exista din pacate si culturi organizationale care incurajeaza astfel de practici”, ne explica Ioana Molnar. „Sunt medii de lucru cu o incarcare foarte mare pe om si volum foarte mare de munca, si in care pur si simplu s-a incetatenit acest stil de lucru. Insa angajatorul nu ar trebui sa incurajeze aceasta atitudine, pentru ca in ultima instanta oboseala si stresul acumulat isi spun cuvantul, iar productivitatea angajatului scade dramatic. Astfel, chiar daca acesta munceste mai multe ore pe zi, si mai multe zile pe an, calitatea lucrului sau va fi sub nivelul normal. Din acest motiv se intra intr-un cerc vicios, incercand sa compenseze acest deficit cu o cantitate si mai mare de munca, desi solutia ar fi o mai buna eficienta a timpului muncit, chiar daca este mai putin.
"8 ore de munca, 8 ore de joaca, 8 ore de somn"
Ioana Molnar sustine vehement aceasta zicala. „Cred ca un angajat odihnit si fericit imi aduce mult mai multe beneficii decat unul supra incarcat si stresat. Iar calitatea muncii compenseaza din plin cantitatea. Totul tine de alegeri personale pana la urma. Insa nu trebuie sa uitam ca suntem in primul rand oameni, nu masini, nu angajati.” Codruta Ilie, life-coach, ii sustine punctul de vedere, fiind de parere ca „un ritm de munca bine gandit este cel care ne ajuta sa fim energetici zi dupa zi, sa ne luam constiincios pauzele din timpul zilei”. Personal, sunt de acord cu parerea Ioanei Molnar si cred cu tarie ca totul tine de optiune, de tabara in care te plasezi: „sacrificiile vor trebui fi facute, fie din partea vietii profesionale, fie din partea vietii personale”. Altfel spus, „chiar daca ne dorim ca o zi sa aiba 48 de ore, timpul nu poate fi intins mai mult”.
Fa-ti ordine in prioritati!
Vrei mai mult timp pentru tine? „Schimbarea porneste de la a favoriza prezenteismul in detrimentul eficientei”, este de parere Codruta Ilie. „Sa incepem prin a ne regla zilnic prin pauze de stretching si plimbare, de masa si de conversatii cu ceilalti”. Concret, de unde incepem atunci cand vrem o astfel de schimbare?
Pentru inceput am putea urma sfatul Codrutei Ilie si „sa ne programam concediile deja din prima luna a noului an in portii de minimum 10 zile si cu intoarcerea la serviciu intr-o zi de miercuri sau joi. Sa fim onesti, multe concedii sunt adevarate maratoane turistice si ne lasa mai fara vlaga decat in prima lor zi. Acest lucru trebuie sa ne inspire pentru a incorpora odihna in rutina zilnica a fiecaruia”.
Pasul urmator ar fi sa ne reorganizam prioritatile: „Familia, prietenii, cei dragi trebuie sa reprezinte o prioritate pentru tine si atunci multe practici bune se instaleaza de la sine”, sustine Codruta Ilie. Simplu spus, la finalul fiecarei zile de munca, inainte de a porni spre casa, rasuciti comuntatorul din pozitia "serviciu" in pozitia "acasa" si orientati-va gandurile spre timpul liber cu cei dragi. Automatizati, delegati si relaxati-va pentru a va lua in primire celelate roluri - de mama, de cea mai buna confidenta, de dansatoare, de vecina, de sotie si de fiica”
9 principii pentru a fi adorata de toata lumea
Piedici in viata de proaspata antreprenoare
