Sexualitate si psihosexualitate

“Consensul social cu privire la campul perversiunilor sexuale, punea in evidenta o necesitate a unei definitii mai cuprinzatoare a sexualitatii, care sa inglobeze toate devierile pulsiunii sexuale în legatura cu scopul si/sau cu obiectul”, spune psihologul Adriana Costache. Astfel numitorul comun de manifestare diferitelor tipuri de sexualitate s-a regasit sub numele de libido.

“Psihanaliza a afirmat contributia pulsiunilor sexuale in diferite activitati (de la insistenta pentru exercitarea unei munci, trecand prin sport si invatamant) fara nici o legatura constienta si directă cu comportamentul sexual genital, motiv pentru care acest pansexualism (conceptie despre om care reducea natura acestuia la sexualitate) i-a fost adesea reprosat”.

Drept urmare trebuie sa stii ca libidoul are doua forme: obiectuala si narcisista. Psihanaliza nu explica totul prin libido, ci prin conflictul dintre pulsiunile de viata (libido si pulsiunea de autoconservare) si pulsiunile de moarte sau de distrugere.

“Freud a definit pulsiunea ca un concept la granita dintre psihic si corp, continand patru componente de baza: sursa si presiune, scop si obiect. Primele doua apartin laturii somatice, celelalte doua celei psihice. Definit ca atare, conceptul de pulsiune pare foarte usor de inteles. Are o sursă somatica, probabil ceva ce tine de organele genitale si hormoni, rezultand intr-o presiune care urmareste o eliberare, adica, coit, cu celalalt sex ca obiect adecvat. In aceasta privinta, pulsiunea nu este cu nimic mai mult decat un instinct, indreptat de actiuni reflexe si eventual functionand pe baza fixatiilor conditionate din copilarie”, explica Adriana Costache.

Astfel fiecare pulsiunie este partiala in relatie cu corpul – deoarece nu il cuprinde niciodata in intregime. Fiecare pulsiuni se specializeaza pe o parte a corpului – intr-o maniera activa sau pasiva, in final rezultand dezvoltare psihosexuala. Mai pe scurt dezvoltarea psihosexuala reprezinta o incercare de a reuni toate pilsiunile partiale sub eticheta sexualitatii genitale sau mature.

“Din punctul de vedere al pulsiunii partiale, celalalt (alter-ul) ramane totdeauna un mijloc, iar nu un scop (finalitate). Traiectoria pulsiunii partiale este una curbata, trecand prin alter si intorcandu-se spre sine (oneself), creand astfel un ciclu autosuficient. Astfel, scopul pulsiunii partiale nu este alter-ul ca obiect, ci scopul sau este o anumita juisanta. In perspectiva acestui scop, importanta alter-ului nu are nimic de a face cu statutul sau de altă fiinta umana. Alter-ul are doar valoare instrumentala, si este intr-adevar redus la un obiect, chiar la unul partial”, spune psihologul Adriana Costache.