Ne place teatrul underground

Prima oara cand am vazut o astfel de piesa la Green Hours, eram in liceu acum ceva ani si am mers acolo mai mult din curiozitate si pentru ca intrarea era gratuita (intre timp lucrurile s-au mai schimbat, pentru ca oamenii care muncesc la piese trebuie sa traiasca si ei din ceva). Piesa era ceva destul de abstract pentru mine la acea vreme, dar mi-a placut pentru ca era ceva absolut nou, spatiul clubului de jazz era perfect, iar actorii interpretau intr-un fel relaxat pe care nu il mai vazusem pana atunci.

Locatii neconventionale si piese pe masura

Anii au trecut si lucrurile au evoluat. Acum publicul din Capitala este chiar atasat de teatrul underground, dovada si cresterea numarului de locatii unde se monteaza piese contemporane, ale regizorilor tineri, actorilor sau dramaturgilor.

Piesele astfel categorisite sunt destinate in principal tinerilor, sunt mai aproape de ei decat clasicele care se monteaza la marile teatre din Bucuresti. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, trebuie sa vedem si piesele clasice, dar eu una ma simt mult mai confortabil la un pahar de suc colorat, intr-un bar, urmarind o piesa scrisa/interpretata/montata de cineva mai aproape de varsta mea, de muzica pe care o ascult sau de filmele care imi plac.

Noul gen de reprezentatie a luat nastere din nevoia pe care o resimtea publicul pentru asa ceva. Iar resursele care sunt folosite pentru o piesa underground sunt din cele mai variate si ele rupte din realitatea imediata: muzica, digital, remix, arta, muzica noua, haine cool.

"Fenomenul teatrului underground a inregistrat in ultimul timp o evolutie semnificativa, bucurandu-se totodata de un public deschis acestui nou tip de reprezentatie. Orice intiativa in materie de cultura contemporana trebuie laudata si sprijinita. Se asteapta ca pe viitor numarul locatiilor si al reprezentaiilor de teatru contemporan sa creasca in continuare", declara Mircea Criveanu, Directorul Executiv Sapte Seri.

Cateva piese pe care le putem vedea pe scenele alternative

Acum doi ani existau numai doua-trei cluburi in care se juca teatru underground, acum s-a ajuns la zece locatii unde se joaca regulat teatru: Green Hours, poate cel mai vechi si popular, La Scena, Club A, Laptaria lui Enache, Café Deko – fiind cele mai cunoscute.

Stagiunea 2008 – La Scena

Dactilograful – de Murray Schisgal, regia Petru Vlad
Wake up and smell the coffee – dupa Eric Bogosian, regia Dan Vasile
Flirt – de Mihai Baranga
Monged – de Gary Duggan, regia Vera Ion
Un barbat si mai multe femei – de Leonid Zorin, regia Marius Galea
Un cuplu ciudat – de Neil Simon, regia Doina Antohi

Stagiunea 2008 - Green Hours

Sta sa ploua – de Lia Bugnar, regia Lia Bugnar
Flori, filme, fete sa ubaieti – de Mimi Branescu, regia Radu Popescu
Fir'mituri – de Lia Bugnar
Oase pentru Otto – de Lia Bugnar (spectacol creat pentru Green Hours
G.O.D. – dupa texte de Eric Bogosian
Deformatii – dupa texte de Claudiu Komartin, Razvan Tupa, Adina Zorzini, Mitos Micleusanu, regia Marcel Top
NeAparat Caragiale – spectacol coordonat de Mihaela Radescu

Te asteptai sa fie mai putine piese? Si acestea nu sunt toate. Cu toate acestea daca sa zicem ca nimeresti la vreo piesa nu prea reusita risti sa pleci dezamagita si sa nu mai vrei sa vezi asa ceva. Ghideaza-te si dupa cronicile pe care le gasesti prin ziare si reviste, si mai ales pe Feminis.ro.