Micile noastre pacate intelectuale

Cartile pe care nu le-am citit, filmele pe care nu le-am vazut...

De ce simtim nevoia sa omitem adevarul sau sa mintim vadit atunci cand suntem intrebati daca am citit cartea X sau Y? Simplu! Pentru ca inevitabil vom fi judecati pentru raspunsul dat si riscam sa ne facem de ras. "Cred ca nimeni nu poate recunoaste cu voce tare dincolo de cercul de prieteni apropiati ca nu a citit, sa zicem Don Quijote", ne spune Anisoara, director de vanzari al unei edituri, "eu insa i-am acoperit lipsa cu spectacolul Adei Milea de la Act sau cu filmul vechi cu Peter O’Toole si Sophia Loren".

Concluzia fiind ca, daca e vorba de o carte ecranizata, de exemplu, ai toate sansele sa o "dregi". Si totusi, exista si interlocutori mai scortosi, care nu se vor multumi cu un astfel de raspuns ce va fi automat "taxat" drept partial. "Am avut parte de replici precum "Vai, nu ai citit Cei trei muschetari? Cum, nu ai vazut Pe aripile vantului?!", marturiseste Ioana, o proaspata absolventa de Comunicare si Relatii Publice, pasionata de fotografie, "drept urmare, prefer sa tac sau sa spun din capul locului ca nu am citit acea carte sau ca nu am vazut filmul". De aceeasi parere sunt si doua reprezezentante ale upper-managementului, Monica, general manager al unei companii de coaching, si Sorana, managing partner al unei agentii de PR, si anume, ca "te faci mai rau de ris daca spui ca stii si nu stii, decat daca spui ca nu stii". Cu atat mai mult cu cat, vorba Ancai, traffic manager in cadrul unei agentii de publicitate, exista sansa ca discutia sa continue si sa comentati impreuna cartea/filmul, si-atunci ce faci?

Care sunt cartile pe care mintim ca le-am citit? Cel mai frecvent e vorba despre Razboi si pace a lui Tolstoi, de 1984 a lui George Orwell, Ulysse al lui James Joyce sau de Madame Bovary a lui Gustave Flaubert. Cel putin acestea erau pozitiile fruntase ale topului realizat in urma unui sondaj de cotidianul britanic de care pomeneam mai sus. Ceea ce ne face sa ne intrebam daca nu cumva e vorba de o reactie adversa la ideea de lectura obligatorie sau la atributele de must-read/must-see. Pentru ca, nu-i asa, ni s-a intamplat adesea sa ne lovim de carti, filme si muzica validate de review-uri ultra-pozitive care, fie nu ne-au convins sa le citim, fie ne-au facut sa le supraestimam si am sfarsit dezamagiti.

Nu exista asa ceva precum must-read sau must-see

Asta este consensul la care am ajuns impreuna cu invitatele noastre, ale caror preferinte literare si cinematografice nu tin sa se conformeze verdictelor date de critici sau de opinia publica intelectuala.

"Se face mare tam-tam pentru cartile lui Coelho, dar eu n-am citit decat Alchimistul, care m-a plictisit groaznic. Nici nu stiu cum am avut rabdarea s-o citesc pana la capat!. Iar despre filme, am vazut aproape tot ce a fost nominalizat la Oscar anul acesta, mai putin Milk, al carui distributie si subiect nu m-au atras deloc", marturiseste curajoasa Anca.

Putine dintre filmele care creaza buzz reusesc sa se ridice la asteptarile noastre. "Titanic si Troia ar fi cele mai notorii exemple", insista Monica. "La Troia am mers cu niste prieteni si cu prietenii lor - cu totii am stat pana la final pentru ca ne-a fost jena sa ne ridicam si sa plecam primii din sala. La finalul filmului, schimband impresii, toti am constatat ca am avut aceeasi reactie, dar politetea ne-a tinut pe scaun prelungind supliciul", parerea pe care ea si-o mentine si in privinta mult-laudatului The Curious Case of Benjamin Button.

Cu si mai multa nonsalanta, Ioana pluseaza cu clasicul Pe aripile vantului. "Pentru ca mi se pare siropos si ma enerveaza faptul ca "trebuie" sa-l vad. Din ce am auzit pana acum despre el, nu ma atrage", spune ea. "Desigur, in aceeasi categorie intra pana nu demult si Casablanca, dar sunt pe cale sa cedez si de dragul jocului actoricesc, de care am auzit numai de bine, sa-i dau o sansa". Ceva mai recent? "Australia. Foarte incarcat, plin de stereotipuri. De altfel, se spune ca este noul Pe aripile vantului...".

Cat despre critici si recomandarile lor, toate se arata reticente. "Nu mi-a placut deloc mult laudatul 4,3,2 al lui Mungiu", spune Anisoara. "In schimb pe anteriorul, Occident, l-am gasit de-a dreptul genial. Si mi-a placut mult Nunta muta a lui Malaele, pe care am auzit ca Andrei Gorzo a facut-o praf intr-o cronica din 24 fun". Carti? "N-am citit inca Chuck Palahniuk, de exemplu. Nu zic ca n-am s-o fac, dar nu e pe lista mea de prioritati, chiar daca asta m-ar ajuta, poate, sa "vorbesc" mai bine pe limba copiilor mei. Sunt multi laureati Nobel pentru literatura pe care nu i-am citit si de care nici n-am auzit. N-am citit Kafka si desi Ulysse a lui Joyce zace acasa pe raft, nu i-a venit nici lui rindul. Pe Patapievici, insa, il urmaresc si il citesc de ani buni". 

Micile placeri vinovate pe care ni le asumam

Cum ramane insa cu micile placeri vinovate, cu carticelele catalogate uneori pe nedrept superficiale pe care le frunzarim pe genunchi si filmele "usurele" care ne indulcesc dupa-amiezele melancolice de duminica? cand vine vorba despre autorii pe care ii citim cu adevarat de placere, J.K Rowling conduce detasat in reversul clasamentului britanic, chiar daca librarii ne recomanda seria Harry Potter drept literatura pentru copii. John Grisham (The Pelican Breef, A Time To Kill) ocupa locul II, urmat de Sophie Kinsella, autoarea de chick-lit si creatoarea shopaholicei Becky Bloomwood. Veridicitatea topului ne este confirmata involuntar de fetele noastre.

Anca nu se lasa intimidata si marturiseste impacata ca a citit ceva Sandra Brown si Sidney Sheldon in adolescenta, ba chiar ca de curand a recitit cu placere Imaginea din oglinda semnata de prima dintre ele. "Asta nu ma impiedica insa sa citesc si lucruri mai serioase, precum Papillon de Henri Charriere pe care am terminat-o recent". Cat despre filme, pentru ca este o romantica incurabila, preferatul ei este de departe A walk to remember.

Sorana nu se sfieste sa recunoasca ca iubeste cartile lui Sophie Kinsella - "cred ca fiecare femeie poate scrie tratate despre shopaholism" -  iar Under the Tuscan Sky pare sa fie filmul ei preferat. Comediile romantice conduc detasat si in preferintele Monicai, care marturiseste ca ar revedea la nesfarsit Something's Gotta Give, cu Jack Nicholson si Diane Keaton.

Anisoara spune ca urmareste cu placere deloc vinovata Dr. Quinn de cite ori se afla in calea telecomenzii. "Si mai recunosc ca am urmarit in multe nopti de insomnie telenovela Nano in reluarea reluarii pe la 4 dimineata pe Pro TV. Ce sa mai spun de seria Pasarea spin si alte cateva din aceeasi perioada...N-am nimic impotriva filmelor sau cartilor siropoase, ele iti pot incarca bateriile", adauga ea. 

Doar ca micile noastre placeri vinovate, fie ele mai mult sau mai putin intelectuale, nu se opresc aici.

Revistele glossy sau, la polul opus, tabloidele care insira ultimele patanii (scandaloase!) ale vedetelor se numara printre ele. "Desi nu imi place sa barfa si nici mondenitatile uneori mai rasfoiesc Libertatea altora sau mai intru pe diverse siteuri si mai citesc ce vedeta a facut ce. E o chestie care se intampla o data la doua luni", marturiseste Ioana. " Plus ca intr-o seara am petrecut vreo trei ore uitandu-ma pe site-uri care contineau diverse poze cu diverse staruri inainte si dupa operatii estetice reusite/esuate", isi aminteste ea.

Sorana este mai degraba atrasa de astrologie. "La fiecare inceput de an caut horoscopul chinezesc pentru anul respectiv si incerc sa tin cont de recomandari si previziuni. Sunt multe care s-au implinit". 

Barbatii dupa care suspinam pe furis, chiar daca nu corespund gusturilor noastre "elevate"

"Se zice ca eram innebunita dupa Mihai Constantinescu cand aveam vreo 3 ani. Eu nu recunosc nimic!", insista Monica. Anca gireaza pentru Mickey Rourke, pe care il iubeste in ciuda zvonurilor vizavi de oarece apucaturi violente care au circulat pe seama lui. Sorana e dispusa de asemenea sa treaca cu vederea iesirile idolului ei: "Actorul meu preferat e Russell Crowe. Chiar si cand da in cap cu telefoane receptionistilor!". Iar Anisoara recunoaste ca mai trage cu ochiul la Cornel Pasat, "mai ales cand tace!".

Nu trebuie sa te regasesti in destainuirile de mai sus ca sa recunosti ca si tie ti s-a intamplat sa-ti fi dorit sa spui ca ai citit nu stiu ce carte, ca ai vazut nu stiu ce film decat sa recunosti onest ca n-ai facut-o. Sau ca putine dintre filmele si cartile girate de critici ti-au placut cu adevarat. Ce sa mai vorbim de serialele catalogate pe nedrept drept superficiale... Acum ca ai prins curaj, spune-ne cum vezi tu lucrurile!