Frumusetea si alte minuni

Cand spun "frumusete" nu ma refer la frumusetea chinuita, de la capatul bisturiului, nici la cea cautata cu obstinatie si incrancenare pe fundul sticlutelor ale caror etichete colorate promit marea cu sarea; ci la ideea de frumos care a ales cele sapte minuni ale lumii, care ne face sa ramanem muti in fata unui rasarit sau a unui zambet si sub care, fie ca ne dam seama sau nu, sta intreaga noastra existenta.

Luna trecuta l-am ascultat vorbind pe Cosmin Alexandru, cu ocazia lansarii la Ateneul Roman a Scolii REcreatio de creativitate pentru copii. Admitand ca nu e usor nici sa-i explici unui adult, daramite unui copil de ce ar fi bine sa studieze si sa devina un om educat, Cosmin i-a pus inainte de discurs intrebarea aceasta lui Horia-Roman Patapievici: "Ce-i poti spune unui copil, ca sa-si doreasca sa devina un om educat, chiar cultivat?". Raspunsul a venit sub forma a doua argumente: daca va fi o persoana educata, va lua decizii mult mai bune pentru el si ii va fi mai bine in viata; iar al doilea argument, care mi-a luat un val de pe ochi: daca va fi o persoana cultivata, va fi mult mai sensibil la ideea de frumos, va putea sa-l vada si sa-l recunoasca mult mai des si va avea o existenta mai plina, mai bogata si mai armonioasa.

Nu cred ca banii ne fac sa vibram sau ne pun lumea in miscare, cum proclama zicala americana, nici alte lucruri, ci frumusetea, frumosul, fie el inteles ca dragoste, arta, armonie sau echilibru. Altfel, de ce ar mai fi cozile acelea interminabile la toate muzeele din lume, de ce, oricat de frig ar fi si cat de dulce ar fi somnul, din cand in cand rasaritul ne gaseste pe plaja, cu ochii minunandu-se in soare, de ce nu putem rezista unui zambet de copil, de ce cautam oamenii frumosi, atat pe dinauntru, cat si pe dinafara?