Extinctia astrologiei

In urmatorii 400 de ani, grecii convertit cu zel principiile astrologiei caldeene la propriile lor traditii. Aici, ea a devenit formala si complicata. Traditia greaca este creditata ca fiind cea care a dezvoltat un sistem de diagnosticare a bolilor precum si o metoda de calcul a destinelor individuale, bazate pe momentul nasterii.

De asemenea, ei au fost cei care au asociat miturile cu constelatiile astfel incat Cerul si astrele au devenit o serie de obiecte sacre, monstri, animale si eroi, au adaugat calitati umane stelelor cum sunt aroganta, dragostea, frica, forta, compasiunea, vanitatea si sensibilitatea. Alaturi de acest punct de vedere mitologic, a fost fundamentata o alta astrologie, bazata de asta data pe geometrie si matematica. Cu alte cuvinte, stiinta a inceput atunci cand grecii au aplicat matematica la studiul cerului.

Cuvantul Horoscop nu intamplator deriva din cuvantul grecesc horoskopos care inseamna rasaritul Ascendentului la un moment dat  (de la hora – timp si skopos - observator). De exemplu, prin secolul al 3-lea i.Hr., astrologii eleni au primit ordin sa elaboreze un almanah in care sa se precizeze pozitiile Lunii si ale planetelor, pentru o perioada mai mare de timp si in care sa figureze si conjunctiile Soare - Luna. 

Textele hermetice, in masura in care putem ghici continutul lor, au prezentat lumii occidentale astrologia nu doar ca o metoda de divinatie, ci si ca o conceptie religioasa a lumii si a locului omului in ea. 

Din istorie stim ca Alexandru cel Mare a fost fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei. O legenda obscura insa spune ca tatal real al baiatului ar fi fost un rege mag al Egiptului, Nectanebus, printre ale carei realizari se numara si arta de a citi in stele. in 356 i.Hr., planetele l-au informat ca dusmanii sai il vor invinge, asa ca s-a deghizat si s-a refugiat la curtea macedoneana, ca astrolog. Cat Filip era departe, Nectanebus, prin mijloace magice, ar fi sedus-o pe Olympia sub chipul zeului Amon Ra, iar aceasta a ramas insarcinata. Cand s-a apropiat termenul sa se nasca pruncul, Nectanebus a venit in iatacul reginei si a pus, pe un trepied, la capul patului, un artefact din lemn de salcam, inconjurat de 3 cercuri metalice, din aur si din argint; pe primul cerc, din interior, era figura lui Zeus inconjurat de cei 36 de decani, pe cel din mijloc - cele 12 semne ale zodiacului, iar pe cel din exterior se aflau Soarele si Luna iar planetle erau intruchipate de opt pietre pretioase. A cerut reginei, pe cat poate sa amane nasterea pana cand momentul va fi propice, astfel, cand Soarele a fost conjunct cu Luna si cu Jupiter intruchipat de un rubin, un fulger a brazdat cerul si Alexandru s-a nascut. Multa vreme nu a vorbit nimeni despre acest semn decat atunci cand seria de succese militare si numele lui Alexandru au fost la apogeu, invatatii si-au amintit de astrologul care a prevestit nasterea unui copil deosebit. Se spune, ca la un moment dat, Nectanebus a devenit tutorele lui Alexandru, informatie care s-ar fi regasit in tomul lui Aristotel, Secretul secretelor, manuscris pierdut din nefericire.

Alexandru era fascinant de astrologie si era mereu insotit de un astrolog. Sfaturile acestuia au ajuns pana la noi – se pare ca Alexandru suferea de o constipatie severa, astfel ca astrologul il sfatuieste ca nu ia un laxativ decat atunci cand Luna era in Scorpion, in Balanta sau Pesti, iar daca ar fi vrut sa scape de acest neajuns, era suficient sa ia medicamentul atunci cand Luna era in Capricorn. Asta ne face sa presupunem ca Alexandru credea in astrologie. Cu toate acestea au fost destule voci care s-au ridicat impotriva divinatiei, magiei si astrologiei. Eudoxux (cca 408 – 355 i.Hr.), cel care a postulat teoria proportiilor in gemoetrie, le cerea concetatenilor nicio credibilitate nu ar trebui sa se acorde Haldeilor, care prezice ca viata fiecarui om este marcata de momentul nasterii sale,  la fel, filosofii Karneades si Clitomachus, in secolul 1 i.Hr.