Divele si blogurile lor

Elena Udrea

"Omnia mea mecum porto", Cicero

Start: 20 noiembrie 2007

Despre Elena Udrea poti sa spui ce vrei, dar nu ca nu ca e lipsita de ambitie. Blogul este vizibil nascut din dorinta de a-si consolida imaginea in ochii opiniei publice. Reusita e inca discutabila, in ciuda celor peste 1000 de comentarii care insotesc unele posturi, pentru ca, dincolo de frazele intortochiate si a lozincilor democrate, scopul acestui blog, cel de a intra pe sub pielea electoratului, este mult prea evident.

Juicy bites: cazul pantofilor albi, purtati cu eleganta prin "traseele" sinistratilor, indelung dezbatut in presa si la TV si argumentele autoarei pentru "disculparea" lor. Nici profilul autorului, in care Elena povesteste cum a ajuns dintr-o fatuca cuminte din Buzau patimasa doamna Cocos de astazi nu e mai prejos.

Ce am fi vrut sa mai citim: un discurs pro-Elena Basescu ar fi fost cu adevarat savuros! De asemenea, nu ne-ar fi displacut ca, de dragul show-ului, blogul sa aiba un ton mai feminist.

Andreea Marin Banica

Motto: "Lucrurile de mare insemnatate nu trebuie niciodata lasate in voia celor neinsemnate", Goethe.

Start: 8 martie 2008

Faptul ca blogul Andreei Marin a debutat de Ziua Femeilor a fost privit ca o strategie reusita de marketing. Cum era de asteptat, de altfel, blogul a reusit sa se impuna repede, devenind exact ceea ce s-a vrut: o extindere a brandului Andreei Marin. In toata puterea cuvantului. Andreea Marin bloggerita nu este cu mult diferita de Zana cu care ne-am obisnuit in 9 ani de Surprize-Surprize: calda, prietenoasa, impaciuitoare dar mereu cu garda sus, poate un pic cam prea atenta la cuvintele pe care le foloseste. Dar, la urma urmei, cine s-ar fi asteptat la altceva. Andreea scrie in 80% din timp (si spatiu!) despre cauzele sociale pe care le sustine, incurajandu-si cititorii sa se implice si sa faca, la randul lor, fapte bune. In restul 20% apara valorile in care crede, fie ca e vorba de ultima carte citita, care i-a ramas in suflet, sau de ultimul film vazut, si, ocazional, vorbeste despre relatia pe care ea si familia ei o au cu presa.

Juicy bites: de departe cel mai suculent post a fost cel din martie anul trecut, in care Andreea, in contextul botezului fiicei ei, Violeta, ataca problema intimitatii, dezvaluind cateva amanunte picante, pe care presa din Romania ar fi dat orice sa le publice in exclusivitate: cum preotul chemat sa onoreze slujba a fost cat pe ce sa fie "dus in ispita", oferindu-i-se o
suma de cateva mii de euro in schimbul acordului de a lasa unul-doi reporteri sa fotografieze cuplul de aur, pe furis, din altar, sau cum, tot in dimineata botezului, cativa paparazzi, satui sa mai astepte in fata casei lor, au dat boxele la maxim, din ele vuind ultimul single al lui Banica Jr. Outrageous, nu?

Ce am fi vrut sa mai citim: mai multe "cugetari" despre showbiz. Pentru ca Andreea, atunci cand "se scapa" si le spune, le spune destul de bine. Iar daca tot ar fi sa ni se dea un deget, de ce nu cateva ganduri despre Mihaela Radulescu si razboiul cu Elan.

Andreea Raicu

Motto: "Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau"

Start: 20 martie 2008

Blogul Andreei Raicu este foarte jucaus. Probabil asta e cuvantul care il descrie cel mai bine. Si, orice s-ar spune despre stilul mai mult sau mai putin cizelat de a scrie al autoarei, postarile sunt simpatice si usor de citit. Usurele? Nu m-as grabi s-o spun: variaza in functie de subiectul abordat. Ce ne place insa cel mai mult este spontaneitatea si sinceritatea uneori copilaresti cu care Andreea  vorbeste despre... orice. De la dramele din culisele Megastar pana la despartirea de Tudor Chirila. Caci, da, blogul atinge muuulte aspecte ale vietii personale.

Juicy Bites: despartirea de Tudor Chirila si felul in care Andreea a abordat delicatul subiect pe blog, fara sa se ascunda dupa deget. Fotografiile personale, din vacante si nu numai, care acompaniaza postarile nu sunt nici ele de ignorat.

Ce am fi vrut sa mai citim: mai multe lucruri despre viata ei de zi cu zi, care  orice ar spune ea, ca nu difera de cea a unui om obisnuit, pare cumva desprinsa din lumea roz a romanelor chick-lit. Un jurnal propriu-zis, fie el si fara lux de amanunte, ar fi oricand binevenit.