….”acum mai bine de un an am observat ca brusc imi scade apetitul sexual . m-am gandit e ceva temporar si nu m-am prezentat la medic mai ales ca imi era jena sa vorbesc despre asa ceva . Din pacate situatia e din ce in ce mai grava , cu cat trece mai mult timp cu atat e mai rau . in momentul de fata sant efectiv exact ca inainte de pubertate . nu ma intereseaza si nu ma tenteaza mai nimic , nu prea pot sa ma gandesc la ceva legat de sex si daca da imi e aproape imposibil sa am orgasm”…
De la acest punct s-a plecat undeva candva; acestei acceptiuni in timp s-au mai adaugat alte manifestari (disfunctii sexuale masculine), cum ar fi: lipsa libidoului, anerectia, diserectia, ejacularea precoce sau tardiva, anorgasmia etc. astfel ca ne-ar fi mai usor sa ne referim ca si titlu la impotentele sexuale, intrucat ele imbraca aspecte diferite de la barbat la barbat, de la o cazuistica la alta.
“Nu reusesc sa am o erectie completa, satisfacatoare pentru a intretine un contact sexual sau chiar daca obtin o erectie satisfacatoare intervine ejacularea prematura”…
Ceea ce noi popular asociem impotentei este disfunctia erectila, caracterizata prin imposibilitatea permanenta a barbatului de a obtine si mentine erectia penisului suficient de rigida, in scopul initierii si finalizarii unui raport sexual normal.
Impotenta erectila poate fi electiva (fata de o anumita partenera) sau totala. Sa sesizam diferentierea dintre lipsa totala a erectiei (anaerectie) si erectia slaba sau de scurta durata, rara, dificila sau abandonata (diserectie)!
Ca si fenomenologie, impotenta poate fi una primara, de exemplu in cazul celor care nu au avut niciodata un raport sexual vaginal (copulare) si una secundara care este valabila in cazul barbatilor care anterior au avut o activitate sexuala normala.
In unele cazuri, impotenta erectila se asociaza cu scaderea sau lipsa (totala sau selectiva) libidoului.
Ce anume ar fi indicat sa stim inainte de “a ne da un diagnostic”?
Sa ne amintim ordinea de lucru a propriei noastre minti: pana sa recunoastem fata de ceilalti ca NOI avem o problema, primul pas si cel mai important este sa o recunoastem fata de noi.
Fiecare barbat s-a confruntat cel putin o data in viata lui cu intrebarea, temerea: “Sunt sau nu sunt impotent? Pot ajunge impotent?”
Ce factori, ce aspecte ar trebui sa fie avute in vedere?
Este util sa stim exact care sunt factorii de risc legati de mediul extern (de ex: profesia, locul de munca); sa luam in calcul medicatia pe care o urmam sau pe care am urmat-o si care sunt posibilele lor efecte secundare; implicatiile diferitelor afectiuni urologica, neurologice sau psihiatrice, si nu in ultimul rand abuzul de alcool, tutun sau cafea.
Cum ne ajuta sa stim aceste lucruri despre noi?
Simplu!
Cunoscandu-ne excesele si factorii de mediu cu risc, ne schimbam atitudinea fata de noi si performantele noastre sexuale. Lucru valabil si pentru femei, daca ne raportam mai ales la dorinta sexuala. Devenim mai toleranti cu noi si ne este mai usor sa cerem sfatul, ajutorul specialistilor.
La fel de importanta este intelegerea implicatiilor la nivel psihologic a unor factori precum momentul aparitiei si desfasurarea pubertatii, momentul de debut sexual si contextual situational si psihologic al acestuia, practicile sexuale la care recurgem, educatia sexuala, conflictele conjugale, profesionale etc.
Amintiti-va de fazele unui act sexual…dorinta, excitarea, orgasmul, rezolutia.
Cam atat pentru astazi.
Vom continua discutia despre impotenta intr-un articol urmator.
Pana atunci astept comentarii, confidente si observatii…
Impotenta masculina - II -
