De ce mergem la psiholog?

Unii au incercat deja si au fost multumiti. Altii au incercat si varianta asta de “ajutor”, profesional, si au fost dezamagiti. Dezamagiti de ei insisi sau de specialist.

Cum mergem la psiholog este poate cea mai buna si potrivita intrebare.

O persoana ajunge sa apeleze la un ajutor “din afara”, atunci cand isi da seama ca nu mai face fata problemelor, iar viata i-a ajuns un cosmar. Pentru a cere ajutor e nevoie in primul rand de curaj. Curaj pentru a accepta ca ai o problema si, totodata, curaj sa recunosti ca nu ii faci faţă singura, ca nu te poti descurca, aceasta indicand din start o incapacitate. Si nu orice persoana e dispusa sa spuna si celorlalti ca nu poate. Odata trecute aceste “stadii”, vine intrebarea: ei bine, si cine ar fi in masura sa ma ajute? Cineva din familie? Un prieten? Ei imi sunt apropiati, implicati emotional si deci, vor fi partinitori, subiectivi. Ar fi bine ca persoana sa fie “din afara”. Un psiholog ar fi o idee.

Din nefericire, lumea inca ii confunda pe psihologi cu psihiatrii (desi nici acestia nu sunt “omul negru”). Daca mergi la psiholog inseamna ca esti “nebun”. A nu functiona bine acasa, in societate, cu sine insuti trimite cumva la notiunea de a nu fi bun, dar nu pană intr-acolo la a ajunge ne_bun. Prin urmare, a sta de vorba cu un psiholog nu poate fi chiar atat de rau. Si cum bine stiti, exista regula pastrarii secretului profesional, iar daca nu simtiti sa le spuneti si altora, celor apropiati, ca ati ales acest tip de ajutor, cine cum sa afle?

Ei bine, primul pas este făcut. Cum si de unde luam un psiholog? Puteti intreba medicul de familie; sau cauta in pagini aurii; ori cauta pe net, intreba cunostinele sau prietenii etc. Aceasta incursiune pana la usa specialistului va poate testa si chiar indica hotararea si convingerea de care dati dovada in a va rezolva problemele astfel. Daca veti ajunge sa va pierdeti undeva pe drum, inseamna ca nu sunteti inca pregatita sa faceti acest pas. Nimic rusinos in asta. Atat doar ca agonia dumneavoastra se va prelungi pana in momentul in care “va va ajunge cutitul la os”. Iar atunci veti avea si mai mult de lucru.

Ei, si ce facem odată ajunsi la psiholog? Ne asezam pe scaun, (asa cum am vazut si in filme) si...?!?

Cu siguranta ca problemele care v-au determinat sa ajungeti pe acel scaun, desi numeroase, acum par confuze, diluate, nu mai stiti care dintre ele este cea importanta, cu care sa incepeti. Este bine sa tineti seama ca persoana din fata dumneavoastra, psihologul in cauza, este specializat si obisnuit sa “asculte”, sa inteleaga si sa va indrume. Dar, mai intai de toate, pentru a putea lucra impreuna, este indicat sa stabiliti o relatie. O relatie terapeutica. Ca in orice situatie in care stabiliti un nou contact, faceti cunostinta cu o persoana, incepeţi prin a va prezenta, prin a va familiariza cu cealalta persoana, a va cunoaste reciproc si a vedea daca puteti pastra, continua si dezvolta aceasta relatie. Si in acest caz este foarte important sa va dati seama din primele 2-3 sedinte daca agreati persoana si, totodata, daca acest lucru este reciproc. Stiti probabil din proprie experienta ca exista persoane pe care le agreati din start, cu care stabiliti bune legaturi (de prietenie, de afaceri…), dar ca exista si unele cazuri in care simtiti ca nu puteti comunica nicicum si ajungeti la a ocoli sau chiar renunta la a va mai intalni cu respectiva persoana. In cazul relatiei terapeutice, acest prim pas este foarte important, chiar vital am putea spune. Cum va veti da seama daca va merge sau nu?!? Ghidata de instinct si cu ajutorul feed-back-ului primit de la psiholog.

Psihologul nu trebuie confundat cu duhovnicul sau cu parintele de acasa. Figura si pozitia lui nu este cea de autoritate, a persoanei care asculta dar si decide ce e mai bine pentru voi. El vine doar in intampinarea dumneavoastra pentru a va asculta în primul rând. Catharsisul, descarcarea tuturor gandurilor, cuvintelor ramase nespuse, grijilor si preocuparilor, ajuta la o reorganizare a ideilor, a problemelor existente. El intervine ulterior, din cand in cand, pentru a va ghida, eventual indruma sau sfatui. Asa cum veti constata la inceput, mare parte din sfaturile sau indrumarile propuse de acesta va vor parea de neacceptat sau de neaplicat in cazul dumneavoastra. Cu timpul insa, veti incepe sa priviti lucrurile dintr-o alta perspectiva si veti putea gasi solutiile potrivite.

Terapia in sine va dura pana ce veti simti ca nu mai aveti nevoie de sprijin din afara, ca faceti fata singura, ca reusiti sa va rezolvati problemele fara a epuiza ultimul dram de energie. Cu siguranta veti simti cand a venit momentul sa va opriti. Este indicat sa incercati sa faceti aceasta desprindere in mod gradual, nu brusc. Si, desigur, nimeni nu spune ca nu puteţi pastra legatura cu psihologul dumneavoastra. Fie doar ca o curtoazie, ca o relatie careia nu simtiti nevoia sa ii puneti capat, fie pentru eventuale ulterioare interventii, daca o sa considerati vreodata ca mai este cazul.