Cum te aperi de Dorel?

De cate ori nu ti s-a intamplat sa te imbraci intr-o fusta si o bluza care iti scoate in evidenta formele doar prin linia croielii, nu neaparat printr-un decolteu si in timp ce mergeai spre cladire muncitorii de la blocul in constructie, de alaturi au inceput sa-ti faca aluzii sexuale sau sa iti laude calitatile fizice prin cuvinte vulgare? Stiu, e o situatie prin care am trecut fiecare dintre noi macar o data, insa cum am putea sa ne aparam de aceste hartuiri? Pentru ca daca nu iti creste inima ca aceia care fluiera si care vorbesc "senzual" la adresa ta, iti "confirma" o serie de calitati, e clar ca te fac sa te simti extrem de inconfortabil.

Anulez categoric ideea ca daca tinuta ta iti scoate in evidenta feminitatea si bunul gust, tu "cauti" aceste "confirmari". Una este ca iubitul tau ori trecatorii sa se uite subtil la tine, sau sa ti se surada, decat sa fii analizata ostentativ din cap pana in picioare si sa ti se adreseze niste apropouri. Suntem femei, nu produse cu ambalaj frumos, si vom avea in orice situatie asteptarea de a fi tratate cu un comportament civilizat.

 Dar vorbe, vorba si cum ne aparam? Tipam cat se poate de tare dupa politie sau le spunem cateva vorbe care "sa ii usture" (dar prin care ne coboram la acelasi nivel cu ei)? Ignoram? Ce facem? Si uite asa am vorbit cu Claudiu Ganciu, psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, ca sa aflu ce arme mai putem avea in aceste situatii.

Tu + ei = hartuire?

Acum este o mare diferenta intre act si cuvant. Una este hartuire fara perdea, in care se solicita un act sexual ca o desfasurare efectiva (care s-ar incadra in termenul juridic de hartuire) si alta este acel comentariu frecvent intalnit, referitor la feminitate si sexualitate.

Primul pas pentru a te apara ar fi sa vezi care este cauza deranjului pe care il resimti. La prima vedere, pare sa fie generata de cuvintele care ti-au fost adresate. Sa fie o solutie sa nu mai iesi din casa, sa nu mai treci pe strazi cu asemenea oameni? Categoric nu pare ceva realist. O a doua varianta ar fi sa vezi care este contributia personala in ceea ce priveste aceasta situatie. Ce determina aceste reactii? Exista si femei carora aceste tipuri de situatii le provoaca placere. De ce? Pentru ca le interpreteaza diferit.

De regula aceste situatii au legatura cu feminitatea si sexualitatea. Daca le vei acorda si alta atentie decat simpla condamnare, atunci vei vedea mai multe. Aceste "complimente" au legatura cu modul in care simti apartenenta la sexul feminin si modul in care este receptata sexualitatea.

Cat este de vinovat stilul vestimentar?

Poate exista orice posibilitate, lumea e suficient de variata. Dar se schimba multe lucruri daca vom vorbi de un alt stil vestimentar? In acest caz putem presupune ca hainele atrag atentia. Cand se intampla acest lucru? De cele mai multe ori cand incalca o realitate. Sa umbli in rochie de seara printr-un santier in constructie este un lucru care atrage atentia. E usor sa crezi ca hainele au o "vina". Daca ele au "vina", atunci tu nu ai nici una. Pana la urma vorbim de o scena clasica: un barbat si o femeie. Barbatul spune iar femeia se simte hartuita. Din cauza hainelor? De remarcat ca aceste "complimente" nu sunt invitatii, ci comentarii.

Ce facem cand tinuta noastra devine ceva care ne creeaza repulsie dupa o asemenea serie de "dedicatii"?

Se poate pleca de la ideea ca exista o problema de narcisism a femeii. Ceea ce te reprezinta iti creeaza repulsie. Suntem intr-un plin conflict intre ceea ce simti si ceea ce vine din afara, intre dorinta si realitate. Unde e problema? In realitate sau in interior? Realitatea nu accepta ceea ce simti ca te reprezinta, ceea ce esti tu sau dorinta de a fi asa nu te reprezinta. In primul caz vorbim de o dificultate de adaptare la social, in al doilea de o iluzie. In prima varianta sunt doua posibilitati – ori te adaptezi, ori incerci sa schimbi.

 In a doua apare o problema psihologica. In cazul nostru solutiile ar suna cam asa – incerci sa te adaptezi prin tinuta, daca aceasta e cauza, ceea ce eu nu cred; incerci sa schimbi muncitorii respectivi, sa-i educi, sa chemi politia, pompierii, sa aduni opinia publica, etc. Exista si varianta de a "sonda" in interior, care presupune sa analizezi si sa intelegi repulsia, ceea ce simti ca te reprezinta, sa te cunosti pe tine.

Mesajul lui Claudiu Ganciu pentru tine, femeia care a trecut prin aceasta situatie:

Vorbim de o multime nediferentiata si de un grup de muncitori sau de un tractorist. De regula comentariile vin din partea unei persoane care e intr-un grup. Acesta pune in cuvinte o traire de o intensitate mai mare sau mai mica legata de feminitate si sexualitate. Este o portavoce a unor ganduri care nu individualizeaza, ci trateaza o anumita nevoie existenta in toti oamenii.

Reactiile femeii sunt date de ceva, acest "ceva" este important. Iar muncitorul nu este decat o voce externa care spune ceva, care poate sa fie placut sau neplacut. Indiferent de cum e, faptul ca se simte hartuita implica in mod natural intrebarea "care e hartuirea?" Muncitorul spune ceva, care e agresiunea resimtita? Oare aceasta senzatie de hartuire nu vine din interior? Dintr-o zona necunoscuta si resimtita ca periculoasa? Sa fie feminitatea, sa fie sexualitatea, sa fie masculinitatea, sa fie caracterul public, atragerea atentiei, etc.? Orice ar fi, este important. Poate ca ar fi cel mai bine sa auzi ce spune acel muncitor, care poate nici nu stie ce spune de fapt. Daca auzi hartuire, atunci ar trebui sa iti pui intrebarea „oare cum de aud asta"?

Sa condamni comportamentul "Doreilor" in numele unui „bun simt" este o actiune citadina poate, dar care nu are puterea de a schimba lucrurile, astfel incat sa previi repetarea unei experiente similare. Ceea ce se afla in tine, insa, da. Pentru ca iti poate dicta o atitudine care ar putea avea forta de a-l opri pe Dorel sa dechida gura.