Cele mai depravate femei din literatura

Unele dintre femeile notorii se regasesc in sfera depravarii doar pentru ca in lipsa alternativelor intr-o societate patriarhala, singurele modalitati de a obtine puterea sunt manipularea si alte tactici deplorabile. Altele depasesc pur si simplu imaginatia omului de rand.

In orice caz, cele mai interesante si captivante personaje sunt adesea si cele mai depravate.

Aceste femei pot fi nebune, nihiliste, puse pe razbunare sau pur si simplu sociopate, insa cu siguranta nu pot fi vazute ca fiind plictisitoare.

Amy Dunne 

“Poate ca am luat-o putin razna. Stiu ca sa ii inscenezi sotului o crima este dincolo de ce ar face o femeie normala. Dar este atat de necesar.” 

Nimic nu este mai rau decat o femeie inselata, mai ales daca femeia in cauza are tendinte sociopate si un IQ de geniu. Asa s-a intamplat si cu Amy Dunne, din thriller-ul scris de Gillian Flynn, intitulat “Gone Girl”. Frumoasa si inteligenta, pe parcursul romanului, Amy isi insceneaza propria moarte si il implica pe sotul ei cu atata precizie si meticulozitate incat pana si cel mai perspicace cititor ajunge sa il considere vinovat. Pe masura ce isi construieste povestea pe minciuni dintre cele mai incurcate, Amy merge pana la crima pentru a ramane cu un pas inainte. Si in ciuda brutalitatii calculate, tot nu te poti abtine sa nu simti macar un strop de admiratie pentru personaj. 

Marla Singer 

“Obisnuiam sa lucrez intr-o casa funerara pentru a ma simti bine in pielea mea, cu faptul ca respiram.”  

Dintre toate femeile din paginile romanelor lui Chuck Palahiunuk, glorioasa nihilista Marla din Fight Club este, probabil, cea mai memorabila, inca de pe vremea cand nu fusese intruchipata perfect de Helena Bonham Carter. Avida amatoare de grupuri pentru bolnavi in stadiu terminal, cu o scurta cariera intr-o casa funerara, Marla este un turist al mortii, capabila sa se simta vie doar cand se afla in apropierea muribunzilor sau celor decedati, validandu-si prin declinul existentei altora propria existenta. 

Prezentate in carte, dar omise in film, sunt unele dintre scenele in care Marla apare in rolul depravatei. Unul dintre aceste momente este acela in care ii spune naratorului, dupa actul sexual “vreau sa iti fac un avort”. Un altul, poate si mai infiorator, este cel in care acumula grasimea reziduala de la operatiile de liposuctie ale mamei sale, pentru propriile ei operatii estetice viitoare. 

Sora Ratched 

Sora Ratched din “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, scris de Ken Kensey, este figura feminina a tiraniei, dictatorul propriului microcosmos, o aripa psihiatrica unde are control total. Rece si cinica, femeia isi pastreaza puterea mentinandu-i pe pacienti intr-o stare de amorteala, folosind medicamente psihotropice si interzicand activitati care le-ar putea aduce bucurie. Are un program terapeutic constant in manipulare si santaj emotional, iar cand se simte amenintata foloseste tratamentul cu electrosocuri. Dupa ce il scapa din frau pe cel mai supus personaj, Billy Bibbit, recurge la amenintari si in cele din urma contribuie la sinuciderea acestuia. 

Cathy Ames 

“Asa cum exista monstri fizici, nu se pot naste si monstri mentali sau psihici? Fata si corpul pot fi perfecte, insa daca o gena sucita sau o malformatie a ovulului produce monstri fizici, nu poate acelasi proces sa produca un suflet cu malformatii?” 

Cathy din “La rasarit de Eden” este o denaturare bruta a Evei, realizata de John Steinbeck ca simbol viu al pacatului in sine. De la inceput si pana la final, Cathy comite acte oribile unul dupa celalalt, frumusetea exterioara permitandu-i sa distruga oameni, fara sa fie prinsa. In timp ce unii adolescenti doar bat din picior, nemultumiti de comportamentul copiilor, pentru Cathy doar uciderea acestora intr-un incendiu este satisfacatoare. Adauga la acest act acuzatii de viol, avort, infidelitate, santaj, specializarea in sadism sexual, cateva crime si aveti imaginea completa a depravarii. 

Margaret White 

“Baietii. Da, baietii vin in continuare. Dupa sange vin baietii. Ca niste caini care adulmeca, ranjesc si balesc, incercand sa isi dea seama ce e mirosul acela. Acel... miros!!!” 

Cand ne gandim la depravare, mintea se duce automat la un comportament sexual deviant, insa pentru Margaret White, din romanul “Carrie”, al lui Stephen King, depravarea vine din teama de sex. Alimentata de convingerile religioase, Margaret White considera ca fiecare element al lumii exterioare este un pacat, asa ca isi transforma fiica intr-un paria social, incercand sa o fereasca de orice stimul. Aceasta tendintaa exagerata de a o proteja duce la tot soiul de abuzuri emotionale si fizice. Fiecare semn al maturizarii sexuale inevitabile, precum menstruatia, este considerat ca simptom al coruperii de catre fortele raului si prin urmare trebuie pedepsit. 

Juliette 

“Natura este singurul nostru ghid de etica; oamenii nu sunt mai semnificativi in fata Naturii decat insectele. Si din moment ce Natura foloseste materia din formele de viata moarte pentru a crea altele noi, crima, distrugerea si moartea sunt necesare si pe placul ei. Prin urmare, crima este buna, iar criminalul in masa este cel mai inaltator tip de om.”

Nascuta din cea mai depravata minte din literatura, Juliette a lui Sade este probabil cel mai depravat personaj de fictiune. Cunoscatoare intr-ale sadismului sexual si de o imoralitate desavarsita, Juliette practica pedofilia, prostitutia, tortura, viol, incest si este amatoare de crime in masa. Prin Juliette, Sade intentiona sa exprime notiunea filosofica potrivit careia nicio dorinta, indiferent de modul in care ii afecteaza pe altii, nu este imorala si nu trebuie suprimata, intrucat este un produs al naturii, forta care guverneaza intr-un univers fara Dumnezeu. 

Citeste si:

Femeile lui Tarantino - 20 de personaje mai fierbinti decat o zi de vara

15 citate inspirationale din filme care te invata ce conteaza in viata