Ce este Paștele? Înțelegerea istoriei și a simbolurilor

Când a început Paștele

Primii creștini au început să-și amintească Învierea în fiecare duminică de după eveniment, dar în anul 325 după Hristos, Consiliul Ecumenic de la Niceea a stabilit o dată specială pentru acest eveniment. Problema inițială a fost dacă să se petreacă în timpul săptămânii sau în weekend. Foarte mulți oameni au considerat că data ar trebui să se bazeze pe data efectivă a Învierii și după ce evreii au putut stabili care este, creștinii s-au putut gândi la a calcula data Paștilor la trei zile după aceasta. Urmând acest program, Paștele nu ar fi avut o zi fixă și pica doar uneori duminica. Alți credincioși au fost de părere că dacă evenimentul s-a petrecut într-o duminică și această zi este oricum ziua de odihnă, drept pentru care aceasta este singura zi posibilă a săptămânii în care să se sărbătorească. Din moment ce creștinismul s-a îndepărtat de iudaism, unii au fost sceptici la a mai sărbători un eveniment atât de important pe baza calendarului evreiesc, dar într-un final, consiliul a decis că Paștele va avea rezervată prima zi de duminică care începe cu o lună plină după echinocțiul de primăvară. Din moment ce această dată se schimbă de la an la an, calcularea datei potrivite poate fi dificilă, dar aceasta a rămas metoda de calculare și tocmai de aceea în anumiți ani Paștele pică mai devreme.

Din moment ce Paștele reprezintă comemorarea Învierii Domnului, ai crede că nu este loc de păgânism, însă această sărbătoare este una dintre cele mai impregnate de dimboluri și ritualuri.

Ce înseamnă „Paște”

Originea cuvântului este neclară, dar un călugăr din secolul al XVIII-lea a sugerat că acesta provine din anglo-saxonă, de la „Eostere” sau „Eastre”, o zeiță teutonică a primăverii și fertilității. Cu toate acestea, cercetătorii moderni n-au reușit să găsească vreo trimitere la aceasta și teoria a fost respinsă.

O altă posibilitate a luat naștere de la faptul că seamănă cu „eostus”, „eastur” sau „ostara” care înseamnă „sezonul Soarelui crescător” sau „sezonul renașterii”, deoarece cuvântul „east” are aceeași rădăcină. În acest caz, Paștele ar fi legat de schimbarea anotimpurilor.

O explicație mai nouă provine de la interpreții creștini și este asimilată cu un cuvânt din latină, care descria săptămâna Paștelui ca fiind „hebdomada alba” sau „săptămâna albă” în timp ce duminica de după era denumită „dominica in albis” de la robele albe ale celor abia botezați. Cuvântul latin „alba” înseamnă atât „alb” cât și „zori de zi”. Cei care vorbeau germana veche au făcut o greșeală în traduceri și au folosit pluralul „ostarun” în loc de cel pentru alb și de aici se trag nemțescul Ostern și englezescul Easter.

Originea și istoria Iepurașului de Paște

Există mai multe motive pentru care această sărbătoare creștină este asociată cu Iepurașul, dar toate sunt păgâne. Cel mai evident este fertilitatea și faptul că Paștele este o sărbătorire a noii vieți prin Hristos. Credincioșii cred că iepurele iese din culcușului lui subteran la fel precum Iisus a ieșit din mormânt, dar se presupune că acesta este un alt caz de luare a unui simbol precreștin și înzestrare a lui cu diverse semnificații.

La început, copiii făceau culcuș pentru Iepuraș în pălării, bonete și cutii, dar astăzi se practică mai mult în coșuri. Când copiii termină de făcut culcușul, ei îl pun într-un loc ferit, ca să nu sperie timidul iepuraș și îl umplu cu tot felul de ouă colorate.

De asemenea, iepurele este simbolul unei noi luni și data Paștelui este strâns legată de evoluția lunii.

În Germania, primele bomboane de Paște au prins la începutul secolul XIX și obiceiul s-a răspândit rapid și în America.

Originea și istoria ouălor de Paște

Pe lângă Iepurașul de Paște, următorul cel mai bine cunoscut simbol sunt ouăle colorate, care de fapt au o lungă istorie precreștină și nu se știe exact de ce au fost asociate cu această sărbătoare.

Multe culturi antice vedeau oul ca simbol al vieții, iar hindușii, egiptenii, perșii și fenicienii considerau că viața a început dintr-un ou imens,a iar perșii, grecii și chinezii ofereau ouă în timpul festivalurilor din această perioadă, pe post de simbol pentru viața din jurul lor. Alte surse susțin că oamenii mâncau ouă în timpul festivalurilor de primăvară în Egipt, Persia, Grecia și Roma și că la druizi ouăle șerpilor erau sacre și pline de viață. Creștinii timpurii au căutat legătura ouălor cu viața și au decis că acestea pot fi simbolul Învierii, iar în unele zone erau considerate delicatese. Se crede că de răspândirea acestui obicei sunt responsabili cavalerii teutoni.

În secolul al IV-lea oamenii aduceau ouă la biserică pentru a fi bineuvântate cu aghiasmă și până în secolul XX practica a devenit universal valabilă. Momentul acestor binecuvântări a coincis cu ideea conform căreia războaiele sfinte au adus înapoi tradițiile, iar în 1290 Edward I al Angliei a cumpărat 450 de ouă și le-a acoperit cu foiță de aur, pe care le-a împărțit apoi membrilor curții regale. Când obiceiul a devenit mai răspândit, au început să apară și alte explicații ale tradiției, printre care aceea că ouăle erau vopsite în roșu ca semn al sângelui lui Hristos pe cruce și în America au luat ființă concursurile de rostogolit ouă, care aduc aminte de mișcarea pietrei de mormânt.

Mielul de Paște

Dintre toate simbolurile asociate cu Paștele, mielul este cel mai legat de creștinism. Pe lângă faptul că mieii sunt animale tinere născute primăvara, acesta este un simbol care era folosit și la moartea unui evreu, când familiile tăiau câte un miel de sacrificiu. Când Iisus Hristos a devenit mielul de sacrificiu pentru toată umanitatea, mielul a devenit simbolul pentru sacrificiul Său.

Haine noi de Paște

Hainele noi au fost asociate cu ideea prospețimii și a începutului. Acest obicei a început odată cu primii creștini care purtau robe albe la botez, mai apoi, el a fost răspândit ca idee că hainele noi comemorează viața în Hristos.