Aceste cercetări, efectuate în laborator de specialişti de la NYU Grossman School of Medicine şi NYU Langone Center, trebuie să fie validate de alţi oameni de ştiinţă înainte de a fi publicate într-o revistă ştiinţifică.
"Am ajuns la concluzia că anticorpii produşi de vaccinuri sunt puţin mai slabi împotriva acestor variante, dar nu suficient de slăbiţi pentru a ne face să credem că acest lucru ar putea avea un mare efect asupra protecţiei conferite de vaccinuri", a declarat Nathaniel Landau, autorul principal al studiului.
Cercetătorii au prelevat probe sangvine de la persoane care au fost vaccinate cu unul dintre vaccinurile menţionate, principalele două seruri utilizate împotriva maladiei COVID-19 în Statele Unite - aproximativ 150 de milioane de americani au fost inoculate cu vaccinurile Pfizer şi Moderna.
Eşantioanele au fost apoi expuse la un virus sintetic ce prezintă mutaţiile specifice ale variantelor B.1.617 şi B.1.618, identificate pentru prima dată în India.
Amestecul astfel obţinut a fost plasat în contact cu celule de laborator, pentru a se observa modul în care acestea sunt afectate.
În medie, pentru varianta B.1.617, cercetătorii au observat o reducere de patru ori a cantităţii de anticorpi neutralizanţi - proteine în forma literei Y, generate de sistemul imunitar pentru a bloca pătrunderea celulelor virusului. Pentru varianta B.1.618, cantitatea anticorpilor a scăzut de trei ori.
"Cu alte cuvinte, anumiţi anticorpi nu mai funcţionează împotriva variantelor, dar corpul uman are în continuare mulţi alţii care funcţionează", a rezumat Nathaniel Landau. "Există destui anticorpi care îşi fac treaba, iar acest fapt ne face să credem că vaccinurile vor rămâne cu o eficienţă înaltă", a adăugat el. "Rezultatele noastre ne dau încredere în faptul că vaccinurile actuale conferă o protecţie împotriva variantelor identificate până acum", a concluzionat coordonatorul studiului.
Aceste experimente în laborator vor trebui totuşi să fie confirmate şi prin studii realizate în condiţii reale.
Cercetătorii nu exclud nici posibilitatea apariţiei în viitor a unor variante virale mai rezistente, potrivit Agerpres.
Ei au arătat deja că variantele indiene sunt capabile să se ataşeze mai bine de receptorul ACE2 prezent în celulele umane şi de care coronavirusul se foloseşte pentru a forţa pătrunderea sa în interiorul celulelor. Această capacitate ar putea fi asociată cu transmisibilitatea mai mare a variantelor indiene în comparaţie cu tulpina originală a coronavirusului.
De ce nu trebue să mănânci căpșuni cu zahăr. Pericolul din spatele acestei combinații
A treia doză de vaccin anti-COVID-19, recomandată de oamenii de știință: ”Imunitatea trebuie împrospătată!”
