Ceea ce ne scapa deseori din vedere este ca fizicul si psihicul sunt interconectate, ca una nu exista fara cealalta. Daca grija pentru sanatatea fizica devine insuficienta vor aparea probleme medicale. Daca grija pentru sanatatea psihica nu este la un minimum necesar, atunci ne vom afla in situatia sa apara tot felul de situatii, inclusiv sociale dificile.
Un om sanatos este un om care are un bine psihic, fizic si social. Dar acest "bine” nu este ceva universal valabil, ci este acel bine care se potriveste acelui om. Consider ca psihoterapia poate sa fie un astfel de raspuns la aceasta problema a atentiei catre toate domeniile de sanatate. Remarc la pacientii care parcurg cativa ani de terapie ca ajung sa aiba o perspectiva egala catre aceste 3 sfere – psihic, social si fizic. Cand spun egal, ma refer la acea atentie necesara fiecaruia. Pentru ca structura umana este diferita si sunt oameni mai inclinati spre psihic, spre lumea proprie, altii sunt spre realitate si spre social.
Psihoterapia devine modul in care fiecare se poate exprima dupa cum este el acordand o atentie si domeniilor care nu exceleaza. Daca ar fi sa dau un sfat in aceasta privinta a sanatatii as putea spune ca starea de boala este o parte de sanatate care este exagerata intr-o unica directie. Adica orice exagerare intr-o directie oricat de sanatoasa devine un pericol la adresa sanatatii proprii. Ne putem imagina si poate si cunoasteti persoane care sunt foarte interesate de sanatatea lor proprie si "se cauta" pentru orice. Acestia sunt prinsi deseori intr-o "boala" pe care, la extrem, o putem denumi ipohondrie.
A avea grija si atentie pentru sanatatea fizica este un fapt obisnuit. Cand el devine extrem vom vorbi despre o suferinta. O persoana saraca care nu este interesata deloc de bunuri materiale, daca are ce manca, unde dormi, etc, devine o persoana la fel de bolnava ca si altele. O persoana care este permanent interesata de acumularea de bunuri materiale si de bani este o persoana aflata in suferinta. Nu o sa intru in detalierea acestora dar vreau sa atrag atentia asupra exagerarii care, indiferent in ce directie este facuta, ajunge sa fie o amenintare.
Ce facem daca constatam o asemenea inclinatie spre exagerare intr-o directie la cineva apropiat sau la propria persoana? In primul rand, nu ar trebui sa o interzicem, sa ne propunem sa blocam aceasta parte. Daca o lasam putin libera, vom putea sa vedem ce este cu ea. De ce o persoana are nevoie de aceasta exagerare? Cel mai probabil raspuns este ca tradeaza si semnaleaza o lipsa masiva a ceva sau opusul – o prezenta prea mare a ceva.
Dar ce e "ceva-ul” acesta? De obicei este dificil de aflat, dar nu imposibil. Fara a fi un raspuns universal, putem avea surpriza ca cel care nu are deloc interes pentru bunurile materiale sa fie intr-o situatie masochista in care sa caute o placere in aceasta lipsa si o satisfactie de alta natura. Dupa cum putem constata ca cel foarte interesat de bani sa fie intr-o lipsa emotionala majora, ca altfel nu se simte iubit, apreciat, dorit, etc. Multe asemenea exagerari ascund un alt tip de nevoie care este importanta pentru propria persoana si pentru cei apropiati. Odata enuntata mai clar problema, ea devine ceva care poate sa fie solutionat. Cum? Asta ramane la latitudinea fiecaruia si la nivelul sau intelectual si cultural.
Nu exista practic comportamente gresite sau corecte dar exista atitudini si pozitii care pot conduce la exagerari, iar exagerarea va fi mereu un semn ca ceva nu e in regula. Chiar daca simti nevoia de munca fara limite sau de distractie fara limite, nu faptul ca simti nevoia de a munci sau a te distra e ingrijoratoare ci faptul de a fi "fara limite".
Vrei sa fii fericita? Bea asta!
Bianca Dragusanu se infometeaza din nou? Fanii au rugat-o sa manance cand au vazut-o asa
