1. Mirosul portocalelor in preajma Sarbatorilor
Craciunul si portocalele veneau intotdeauna impreuna. Nu se putea altfel! Desigur, cozile la
portocale erau mai lungi si mai obositoare decat cele la oua sau ulei, dar aduceau cu ele
parfumul Craciunului. Erau singurele fructe exotice pe care puteai sa le cumperi fara
interventii. Nu-i de mirare ca, la un an dupa Revolutie, cand tata mi-a adus de ziua mea un
kilogram de banane am inceput sa plang, crezand ca mi-a adus castraveti. Pentru ca erau inca verzi...
2. Cosurile imbracate in sarma colorata, de la alimentara
In ultima jumatate a anilor '80 alimentare erau in mare parte din timp goale. Ok, poate nu chiar goale. Rafturile erau pline de hartie igienica, sapun de casa "Cheia" si Tix. Pacat de cosurile de la Autoservire, imbracate in sarma moale, colorata, pe care nu aveai cu ce sa le umpli. Astazi, daca cosurile acelea s-ar mai gasi, ar fi considerate piese vintage si tratate cu respect.
3. Oraselele copiilor
Cat ne rugam de parinti si bunici sa ne duca! Toboganele, leaganele, trenuletele...toate erau in ruina, dar noua ne placea sa ne dam in ele, sa ne jucam de-a v-ati ascunsele in jurul lor. Sa exploram! Desi stiam ca mai devreme sau mai tarziu urma sa calcam in ceva urat mirositor. Nu stiam inca ce e aia Lego si ce inseamna Barbie, dar stiam sa ne jucam unul cu celalalt, lucru pe care copii din ziua de azi il stiu mai putin.
4. Programul scurt in zilele de vineri
Tin minte ca mama lucra la un laborator de cercetare alimentara. Incepea programul la 7:00 si il termina la 15:00. Trezirea in zori era cea mai mare problema, pentru ca noi locuiam in Colentina iar fabrica se afla tocmai in Militari, pe o bucata din terenul ocupat acum de Cora Lujerului. Se intampla de regula pe la ora 5:00, iar la 6:00 mama ma "plasa" deja la gradinita. Nu eram insa singurul copil "vitregit" de programul de lucru ultra-matinal al parintilor. Ne strangeam in fiecare zi vreo cinci si fiecare si astepta cuminte, pe bancuta, tovarasa educatoare. Zilele de vineri insa erau motiv de bucurie, caci parintii aveau zi scurta la serviciu, de la 7 la 13. Iar asta insemna ca scapam de corvoada somnului de pranz. Nu am sa inteleg niciodata de ce copiilor nu le place sa doarma la pranz.
5. Lipsa masinilor de pe strazi
Daca compari o panorama a Bucurestiului de-acum cu una de-acum 20 de ani, ai avea motive sa crezi ca cea de-a doua ilustreaza un oras pe cale de a fi parasit. Masinile erau atat de rare incat ai fi putut sa joci ping-pong pe trecerea de pietoni, nestingherit. Nemaivorbind de faptul ca puteai sa circuli pe trotuar, ca un om normal, fara sa faci slalom printre "exemplare" abandonate sau parcate neregulamentar. Plus ca un weekend circulau masinile cu numar par, iar altul, cele cu numar impar. Aveai unde sa iesi la plimbare, chiar daca majoritatea magazinelor erau inchise erau inchise la sfarsit de saptamana.
6. Halvaua si nechezolul cu care ne rasfatam vrand-nevrand
Traiasca nautul! In timp ce parintii nostri ar fi dat orice pentru o gura de cafea autentica, noi
copii ne bagam degetelul fericiti in orice ceasca cu licoare aromata. Cicoarea, indeosebi, avea o aroma foarte fina. Ce e de retinut e ca, daca aunci nu apreciam doar placerea gustului, ci si pe cea a ritualului.
7. Orele de liniste inscrise pe usa fiecarei scari de bloc
Intre orele 12 si 14, orice copil bine-crescut stia ca trebuie sa "pastreze linistea" in scara si in fata blocului. Astazi, copii nu prea mai ies afara la joaca.
8. Almanahul de cinema
Almanahul de Cinema, o cartulie in toata puterea cuvantului, care aparea lunar si ne punea in tema cu ultimele aparitii cinematografice si ultimele stiri despre vedetele de la Hollywood. Ca orice carte sau revista, se deschideau cu imaginea primului tovaras al republicii. Cat imi mai placea sa-l "machiez" cu creioanele mele colorate, proaspat ascutite! In paginile lui am vazut prima fotografie cu Marilyn Monroe, in rochia alba din Sapte ani de casncie.
9. Serile petrecute in familie, la televizor
Cand stingeam lumina si ne strangeam cu totii, cu mic cu mare, in jurul televizorului. Fie ca ne uitam la Dallas, unde urma sa aflam cine l-a impuscat pe J.R., sau sambata seara, la teleenciclopedia, important, avand un singur televizor, era ca o faceam impreuna. Astazi avem cate un televizor in fiecare camera si fiecare isi urmareste separat stirile sau filmele preferate.
10. Primul film vazut la video
Cei care aveau rude in strainatate aveau inca de dinainte de Revolutie video si televizor colo. Cei mai amabili dintre ei organizau petreceri la care isi invitau prietenii, rudele si vecinii, delectandu-i cel mai adesea cu filme de serie B, dublate de Irina Margareta Nistor.
11. Muzica "interzisa"
Treaba statea cam ca in reclama la ciocolata rom: daca erai prins cu parul lung, partidul te vroia tuns. Rock-ul non folkist era la mare cautare. Il gaseai pe vinil, adus de prietenii din strainatate, sau cumparat din delegatii, daca erai trimis in RDG. Queen, Genesis, Dire Straits....chiar si AC/DC. Tin minte si-acum ce fata am facut cand iubitul meu mi-a aratat colectia de discuri a tatalui lui, descoperind in ea legendarul Back in Black. Michael Jackson era, de asemenea, la mare cautare. De-aici si isteria pe care a provocat-o imediat dupa revolutie, in 1992, cand a sustinut primul concert din Bucuresti.
12. Cele mai ravnite marci
Kent, Marlboro, Nescafe Brassero si Nesscafe Amigo, Pepsi, cataloagele Neckerman, sapunurile Fa si Lux, cremele de la Nivea si deodorantele-spray de la Rexona. De blugii Omat sau Levi Strauss, primii din strainatate sau cumparati de la marinari, nu mai vorbesc. Cand capatai ceva bun, puneai la pastrare si dadeai mai departe, cand stiai ca va trebui sa-i ceri cuiva un favor.
13. Bibelourile de la raionul de menaj
Stii ca multa lume inca le mai are pe rafturile bibliotecii sau in vitrina, asezate la vedere, pe mileurile de macrame. Iar cei care nu le mai au, cu siguranta le-au aruncat. Cert e ca, la un moment dat, toti aveam macar o balerina, un baietel care facea pipi sau un pescar care ne priveau cuminti din vitrina. Cei mai frecventi in casele oamenilor erau insa pestii de sticla colorata, care stateau de obicei pe televizor. Preferatii mei erau insa elefanteii din ce in ce mai mici, pe care ii asezai musai in ordine descrescatoare. Nu am sa uit niciodata plimbarile pe care le faceam cu mamaia, la Galati, la raionul de menaj al magazinului universal!
14. Revelioanele sarbatorite prin vecini
La care fiecare familie "participa" cu salata boeuf si sarmale. Iar mamele imbracau in sfarsit rochiile cyclam sau turcoaz pe care si le croisera nopti de-a randul, dupa tiparele din revista Burda. Parintii se strangeau intr-un apartament, la dans si taclale, lasandu-i pe copii impreuna, la joaca, in celalalt. Astazi abia daca stim cum il cheama pe vecinul de alaturi.
15. Ziua in care am trecut de la tovarasi, la domni si doamne
Aveam 5 ani la revolutie si stiu ca am plans cand am aflat ca dupa vacanta de iarna nu voi mai imbraca uniforma de Soim al Pacii. Abia asteptam sa ajung pionier iar vestea ca asta nu avea sa se mai intample m-a cam demoralizat. Nu am sa uit ziua in care, la gradinita, educatoarea ne-a anunta ca nu ii vom mai spune "tovarasa Mia", ci "doamna Mia" si ca nu vom mai canta imnul la ora de inviorare.
Ti-am impartasit amintirile mele. Ale tale care sunt?
Melodiile din finala romaneasca pentru Eurovision 2009 vor fi anuntate pe 9 ianuarie
Audrey Hepburn danseaza pe AC/DC
