În ce constă stimularea ovariană la pacientele cu răspuns ovarian scăzut (ROS)

Insuficiența ovariană primară este numită menopauză precoce și se caracterizează printr-o scădere precoce a numărului de ovocite. Scăderea rezervei ovariene apare și la femeile care au suferit o intervenție chirurgicală la nivelul ovarelor, sau care prezintă alte patologii asociate. Tratamentul se alege în funcție de vârsta femeii și de alți factori  (ex. starea ei de sănătate).

Infertilitatea se datorează unui cumul de factori ce includ:

• Ovocitele sunt imature și nu pot fi fertilizate cu succes
• Endometrul nu are o receptivitate adecvată pentru implantarea embrionului
• Pot exista obstrucții la nivelul trmpelor uterine
• Patologiei masculine asociate (spermograma modificată)

Conform unui studiu de pe NCBI, eșecul maturării ovocitelor poate fi combătut prin fertilizarea în vitro (FIV). În clinicile de specialitate se folosesc tehnici de reproducere umană asistată ce ajută la dezvoltarea foliculară controlată și la stimularea exogenă a maturării ovocitelor.

Datele statistice arată că un număr semnificativ de paciente cu infertilitate (în procent de 8,6-15,2%) au ovocite imature, la care nu este posibilă fertilizarea cu succes.

Dacă trompele uterine sunt obstruate, acestea impiedică pasajul spermatozoizilor și al ovolocitelor și astfel fecundația nu are loc.  Acest lucru împiedică obținerea unei sarcini și totodată poate crește riscul de sarcină ectopică. Alte cauze ale unei sarcini ectopice sunt:

• Procedura de sterilizare chirurgicală feminină nereușită
• Boala inflamatorie pelvină (BIP)
• Vârsta înaintată (peste 40 de ani).

În astfel de cazuri se poate apela la tehinicile de reproducere umană asistată și astfel șansele de reușită cresc.

Succesul procedurii FIV depinde de numărul și calitatea ovocitelor, dar și de calitatea și cantitatea de spermatozoizi. Prin procedura de fertilizare in vitro se induce stimularea ovariană, cu creșterea și maturarea mai multor foliculi prin administrarea de gonadotropine, apoi recoltarea ovocitelor prin puncție ovariana unde acestea se fertilizează în laborator, iar ulterior se realizează embriotransferul.  

Prin stimularea ovariană la pacientele cu răspuns ovarian scăzut (ROS) se promovează creșterea mai multor foliculi simultan. Printre medicametele folosite în stimularea ovariană, regăsim:

• Medicamente de tip gonadotropine care stimulează foliculogeneza;

 Această terapie are acțiune directă la nivel ovarian și poate da uneori efecte adverse precum balonare, cefalee, durerile pelvi-abdominale

• Medicamente de tip antiestrogeni
• Medicamente de tip estrogeni și progesteron
• Sensibilizanți la insulină
• Androgeni, hormoni de creștere GH și alte.

Exista multiple protocoale de stimulare ovariană, în care se folosesc scheme diferite de tratament, iar de cele mai multe administrarea medicamentelor este subcutanată.

La clinica de fertilizare în vitro București medicii specialiști aplică protocoale de tratament personalizate în funcție de situația individuală a fiecărui cuplu în parte. Ei țin cont de cauzele acestora de infertilitate, cât și de alte aspecte importante:

• Vârsta reproductivă
• Greutatea
• Rezerva ovariană
• Rezultatele analizelor hormonale
• Patologii asociate

Protocoalele de stimulare ovariană se pot începe atât pe fază foliculară cât și pe fază luteală. În anumite situații se poate folosi un protocol de stimulare în faza luteală, scopul este de a crește numărul de ovocite și calitatea acestora. Protocolul de tratament este personalizat, deci este specific fiecărei persoane în parte. Pentru a crește șansele de obținere a unei sarcini se dorește extragerea unui număr mai mare de ovocite, pentru obținerea unui embrion euploid.

Statisticile arată că rata de blastociști euploizi scade odată cu înaintarea în vârstă, la fiecare an. La femeile cu vârstă mai mică de 35 ani, rata de blastociști euploizi este de aproximativ 60%. La femeile cu vârsta de 40-42 ani, rata de blastociști euploizi este de 30%.