John Garcaeus (1530-1575) a publicat datele complete, inclusiv ora nasterii, ale 400 de personalitati contemporane, un sfert dintre ei oameni de vaza ai culturii, astfel incat acestea sa poata fi comparate si discutate. Ca de obicei, exista si unele povesti dramatice. Valentin Nabod, profesor de matematica la Köln, de exemplu, care a scris un comentariu interesant despre Ptolemeu, analizandu-si tema astrala a constata ca moartea avea sa-i vina dinspre...sabie. Speriat, a inchiriat o casa in Padova, unde s-a refugiat si, dupa ce a inmagazinat acolo alimente pentru o perioada lunga de timp, s-a baricadat inuntru. Proprietarul, in imposibilitatea de a primi chiria, a spart usa si l-a gasit pe Nabod injunghiat. Acest tip de poveste, a circulat rapid de la un astrolog la altul, dar la fel de bine a putut fi o inscenare menita sa-i convinga pe ignoranti sa creada in predictiile astrologiei.
O incercare mai serioasa a fost facuta, in 1580, de catre Henric Ranzovius care a publicat un Catalog cu numele si datele unor imparati, regi si printi care au iubit, au protejat si au practicat arta astrologiei. Acesta mentioneaza numele unor astrologi a caror predictii a fost de acuratete am spune, maxima – Antonius Manilius, seful cancelarie papale sub doi papi - Sixtus al IV-lea si Iulius al II-lea, Dethlevus Reventlovius care a lucrat pentru Carol al V-lea si a prezis rezultatul razboiului cu printul elector de Saxonia, Matthaeus Delius care i-a prezis lui Filip al II-lea al Spaniei diminuare a puterii sale dupa ce va ajunge la tron.
In Anglia, popularitatea si intr-o anumita masura, interesul stiintific pentru astrologie a continuat in cea mai mare parte a secolului al 17-lea, dar deja de pe la inceputul secolului al 16, astrologia incepuse sa cada in desuetitudine. Motivele diminuarii treptate a interesului fata de aceasta sunt diferite. Desigur, natura schimbatoare a omului precum si noua perspectiva asupra universului a jucat partea cea mai importanta. Acceptarea ideii ca Soarele mai degraba decat Pamantul este in centrul sistemului solar pare cumva sa fi devalorizat ideea de astrologie, desi Isaac Newton a fost printre cei care si-au dat seama ca, din moment ce influentele astrologice erau masurate observand relatiile dintre planete, era pe deplin posibil sa continue sa respecte ideea indiferent ce corp era considerat centrul sistemului.
Mai important, probabil, a fost faptul ca distanta mare dintre planete, ca sa nu mai vorbim de stele, fiind recunoscuta, parea extrem de putin probabil ca orice influenta, indiferent de natura ei se putea face simtita la o astfel de distanta. Apoi a fost ideea ca orice tema stiintifica sau idee ar trebui sa fie explicata tehnic, nu mai era suficient sa spui doar acesta este si atat.
Si, in sfarsit, oamenii de stiinta, criticii si filosofii, dar mai ales biserica si-au schimbat parerea ajungand in Iluminism sa respinga, destul de usor, o stiinta, care odata ca nu era explicata tehnic, era astrologi care vorbeau de magie si de elixire, era evident ca trebuia sa fii nebun sa crezi ca o astrograma putea arata perspectivele de casatorie ale fratelui subiectului, ca un alt detaliu din tema astrala ar putea indica o incarnare anterioara sau ca se putea da un raspuns multumitor oricarei intrebari doar privind harta cerului in momentul respectiv.
Valul de transformari a survenit inainte de 1560, cand dupa o succesiune de papi care, in ansamblu erau de acord cu astrologia, a fost urmat de un altul care o condamna. Papa Pius al IV-lea, intr-o bula papala din 1562, a autorizat actiunea impotriva diferite tipuri de eretici, inclusiv a celor care au pretins a fi capabil sa prezica viitorul. Grigorie al XIII-lea, in 1581, a ordonat Inchizitiei sa actioneze impotriva acelor evreilor care invocau ajutorul demonilor pentru acelasi scop.
Astrologia nu a fost mentionat in mod specific in niciuna dintre acestee bule sau declaratii, desi Cardinalul Francesco Albizzi a spus despre ea, in 1566, ca este unul din cele mai frecvente mijloace de divinatie, si, prin urmare, atat astrologul cat si cel care mergea la el trebuiau sa faca penitenta si sa fie exilati.
Astrologii au fost putin descurajati cu exceptia situatiei in care ei erau chiar sub ochii Papei. Almanahurile anuale care prezic vremea, in care se stabileau zilele favorabile pentru sortarea sau pentru plantarea semintelor sau orice altceva legat de ajutorul in agricultura au continuat sa fie publicate, si, desi astrologia a incetat sa mai fie predata la Universitatea din Bologna, a continuat in salile de curs ale altor universitati pentru de mai multi ani. Salamanca este un bun exemplu in acest sens: Gabriel Serrano a invatat astrologie intre 1592 si 1598; Bartolomeo da Valle a fost profesor de astrologie intre anii 1612 - 1615, Francesco Reales (preot) - 1615 - 1624, Nunez de Zamora, 1624 - 1640, Sanchez de Mendoza, 1647 - 1673, s.a. pana in 1770 cand a fost scoasa si de aici din planul de studiu.
Astrologia a stagnat aproape 300 de ani
Shakespeare, sensibil la astrologie
