"Leapsa": 5 oameni care m-au ajutat sa devin cea de azi
Sunt sute de nume si situatii care imi vine in minte si probabil ca as avea nevoie de inca o data varsta mea pentru a le multumi tuturor celor care m-au influentat in bine (exceptand familia, care este mereu langa tine, neconditionat). Si totusi, trebuie sa ma rezum doar la cinci...
Radu Nichifor, un vanzator de iluzii
Un om isi joaca marea si unica iubire la zarurile tineretii si o pierde. Apoi o regaseste dupa multi ani, transfigurata: inelul de pe deget o impiedica sa vada dincolo de casnicia ratata, traita ca pe un dat al sortii.
Mai lucid ca niciodata asupra vietii si a mortii, barbatul este dispus sa faca orice pentru a o recastiga si... o pierde din nou. De data aceasta pentru totdeauna.
Jocuri de lumini si umbre pe marea scena a vietii si o poveste veche de cand lumea. Mai exact de cand Shakespeare incerca sa creeze lumea iar Marin Sorescu era de fata. Toti suntem niste marionete in mainile unui demiurg care manuieste uneori ciudat firele neintelese ale vietii. Si totusi este un demiurg bun: intr-o lume urata si neinteleasa, el ne-a lasat iluzia. Unii o numesc teatru iar demiurgul este regizorul.
"Ca la noi, fara iluzii, e tare greu", ofteaza actorul-regizor, la final, dupa ce i-a trezit pe cei doi din moarte (sau din viata?) pentru a-i uni pentru totdeauna intru eternitate.
Si... cortina! Spectatorii aplauda frenetic. Unii lacrimeaza.
Pe Radu Nechifor l-am vazut in spatele jocului actorilor sai, cu 3 ani in urma, pe scena teatrului "Maria Filotti" din Braila. Piesa se numea "Vanzatorul de iluzii".
Profesorul de literatura din facultate
La primul curs i-a invitat pe Creanga, Eminescu si pe ceilalti clasici sa se aseze printre noi. Studentii se dadeau reticenti la o parte: cine ar fi vrut sa stea langa Creanga? Mirosea a naftalina si a mucegai. Deja se crease rumoare in amfiteatru cand profesorul a scos din buzunar Cuvantul. Toti au trecut, studenti si genii. Iar Cuvantul a inceput sa vorbeasca. Si abia atunci am vazut adevarul: cuvantul fusese intotdeauna liber si nestavilit, independent de veacuri si oameni, iar noi, toti cei de acolo, eram o parte din el.
Multumesc lui George Lates ca a imblanzit cuvantul si mi l-a dat sa ma joc cu el.
