Profil personal Ema Urmuzescu

Propunerea de a scrie pe un nou blog a venit intr-un moment perfect, cand aniversam de mai bine de un an nevoia de face si altceva in viata mea. Cand ma uit in urma, nu pot sa ma plang de ce am realizat. Dar tanjesc dupa mai multa implinire. Ma vad intr-un studio de radio cu publicul meu fidel la celalalt capat al undei si...ma vad scriind cu placere. Scriu de cand ma stiu; pe la varsta de 10 ani eram redactor la propria mea revista, cu poze decupate din ilustrate si articole scrise sarguincios din flerul jurnalistei ce aveam sa devin, chiar cu cativa ani inainte de a trece pragul FJSC. Am poezii superbe si lucrari insprirate de Primavara neagra a lui Miller, apreciate in cenaclurile scolii. Am scris in redactia stirilor desi aveam numai 17 ani. Am impartasit din sentimentele mele de adolescenta, bloggerilor de pe yahoo (atunci cand exista yahoo 360, cine mai stie). Colegii din Antena si prietenii ma citeau cu placere. Apoi am facut o pauza, de cativa ani. Mi-am dat seama ca pot sa scriu doar cand mi-e rau si cand mi-e foarte bine. Probabil ca echilibrul interior din ultimii ani m-a indepartat de prima mea dragoste. Imi e clar acum ca scrisul sunt eu si impreuna ne e cel mai bine.



De asta am venit pe Feminis, pot sa va fac sa ma placeti. O sa cunoasteti multe parti din mine, dar niciodata intregul...pentru ca nici eu nu-l stiu.

Multumesc celor care citesc si vor continua sa o faca.