Mi-am inselat sotul. Acum ce fac?

Nu prea stiu cum sa incep aceasta poveste. Nici nu stiu de ce o scriu, pentru ca nu o sa am curajul ca la finalul ei sa-mi pun numele real si nici ca odata apasat butonul SEND, sa iau o decizie...

L-am cunoscut pe actualul meu sot pe internet... Numai ca pe vremea aceea la moda nu era Facebook-ul ci ne intalneam "pe retea" in Regie,  download-ind un film, un album cu Pink Floyd sau  cursurile la rezistenta materialelor.

Am vorbit in cateva seri pe internet, am schimbat adrese de messenger si apoi ne-am intalnit. Desi bateam de vreo trei ani Regia si Politehnica in lung si-n lat nu ne vazusem niciodata pana atunci. Stiu ca pare un cliseu, dar a fost dragoste la prima vedere. Era El. Era Barbatul. Sotul. Tatal copiilor mei.

La scurt timp ne-am mutat impreuna... O camera de camin de la etajul trei ce mirosea vesnic a cartofi si oua prajite, baia comuna din capatul culoarului, pantofii rosii cu toc cui care au trezit jumatate de palier, cand ne-am intors acasa de la balul de absolvire... El avea cravata in buzunar, toata seara nu a baut decat un pahar cu sampanie, mi-a spus de o mie de ori ca ma iubeste si, intr-o camera vesnic dezordonata ce servea drept bucatarie, dormitor si living in acelasi timp,  m-a cerut de sotie.

Ne hraneam cu iubire. Intensitatea la care simteam fiecare atingere, fiecare privire, ecoul pe care fiecare cuvant il gasea in celalalt ne facea cei mai fericiti oameni de pe pamant. Asa am fost tot timpul... Nici nu stiu cum au trecut cei sase ani de cand suntem impreuna... Probabil va intebati unde vreau sa ajung si de ce sa-mi fie frica sa-mi trec numele dupa o astfel de marturie a iubirii care ma leaga de sotul meu.

Iata de ce! Intr-o seara, pe Facebook, mi-am regasit cativa colegi de liceu. Printre acestia si prima iubire, cea despre care se spune ca nu o poti uita niciodata. Eu o uitasem... Cateva secunde am simtit din nou fluturasi in stomac gandindu-ma la el... Era normal pana la urma urmei. Eram atat de tanara, oricine si-ar dori sa mai simta o data gustul vietii la 18 ani. Am vorbit. Evident, conversatia a fost o insiruire de banalitati. Aceleasi pe care si le spun oamenii cand se regasesc dupa mult timp. M-am dus la culcare cu un sentiment ciudat. A fost pentru prima data cand am folosit o scuza pentru a nu face dragoste cu sotul meu.

Nu obisnuiesc sa intru pe Facebook de la serviciu si nici nu am fost un mare fan al socializarii online, insa dupa ce l-am regasit pe Rares ( evident, nu acesta este numele lui) am intrat din nou pe Facebook. Era si el. Am vorbit din nou. Aceleasi banalitati, insa rememorarea unor clipe atat de intense, cum sunt cele pe care le traiesti doar la 18 ani facea ca totul sa fie cuprins de o voluptate anume. Era in Bucuresti pentru trei zile. Urma sa se intoarca la Sofia, acolo unde lucreaza de cativa ani. Vroia sa ne vedem.

 "Macar cinci minute" s-a rugat el, spunandu-mi ca ar da orice sa mai vada o data privirea de care s-a indragostit pana peste cap cand era adolescent.

 

Am acceptat. Pana la urma nu era mare lucru, iar hotelul la care statea era exact in drumul meu spre casa. Era ziua in care sotul meu merge la fotbal, asa ca nici nu o sa bage de seama ca am ajuns mai tarziu.

Am convenit sa bem o cafea la barul hotelului. Ma simteam ciudat. De parca aveam din nou 18 ani si asta era prima data cand un baiat m-a invitat in oras. Sotul meu arata foarte bine, dar Rares a fost mereu cel mai frumos barbat pe care l-am intalnit. Inalt, brunet, imbracat impecabil. Am comandat o cafea  si vroiam sa o beau cat mai repede pentru a pleca acasa. Nu ma simteam in largul meu.  Imi tot repetam ca nu fac nimic. Doar beau o cafea cu un fost prieten. Nu e nimic rau in asta. Dar de simtit, simteam altceva. Cand l-am privit in ochi a inteles...

Mi-am dat seama ca vreau cu orice pret sa fac sex cu barbatul din fata mea. Era pentru prima data cand imi doream sa fac sex cu altcineva in afara de sotul meu. Gandul asta mi-a incoltit in minte atunci, in prima seara cand l-am regasit pe Facebook.  Niciodata nu ma gandisem la asta... Niciodata nu-mi inselasem sotul, sau nu ma gandisem ca o sa o fac vreodata.

Franturi de saruturi, franturi de mangaieri, franturi de trecut. Totul se ingramadea in mintea mea. Aveam 18 ani sau aproape 30?  Eram la prima mea iubire sau eram pe cale sa fac un lucru pe care as putea sa-l regret toata viata? Am facut sex si nici acum nu stiu ce s-a intamplat cu mine.

O sa-mi spuneti ca e imposibil sa se intample asta daca ai o relatie stabila. O sa-mi reprosati ca nu-mi iubesc sotul, sau ca iubirea noastra s-a pierdut pe undeva. Ca sigur era ceva care nu mergea intre noi. Dar nu, nu era nimic. In  momentul ala asta am simtit si nu am putut sa spun NU tentatiei...

Acum nu mai simt nimic pentru Rares. N-am mai simtit nimic din momentul in care am iesit pe usa hotelului. Insa sunt macinata de un sentiment de vina extraordinar. Nu-mi explic nimic din tot ce s-a intamplat cu mine din momentul acelui banal add pe Facebook pana am parasit camera de hotel. Parca am fost drogata, vrajita, orbita... Spuneti-i cum vreti.

Nu am spus nimanui asta... V-o spun voua. Si sper ca asa sa-mi gasesc putin linistea.

 

 

Nota Feminis.ro: Acest material apartine unei cititoare Feminis.ro, trimis pe adresa de email  [email protected]
pentru publicarea lui in “Jurnalul de cititoare”