Girls On The City: despre sex
Tipului astuia, cu care sunt acum, ii place sa vorbeasca in timp ce facem dragoste. Pe mine nu ma excita treaba asta. Mai degraba, ma distrage. Asta si pentru ca il apuca si intrebarile: Sa te ating aici? Sa te sarut acolo? Ma face sa ma simt ca la un test. Aiurea de tot. Prima data m-a luat complet prin surprindere si aproape ca n-am stiut ce sa fac. I-am raspuns cat i-am raspuns, dar nu s-a multumit si nu s-a oprit acolo. El asteapta feed-back de la mine, in aceeasi gama. Si nu ma vad deloc tinandu-i isonul.
Sau poate nici nu conteaza prea mult ce vrea el, oricare ar fi acel el. Conteaza ce vrei tu, ca femeie: doar un flirt, o noapte de dragoste, o relatie, o familie... Eu stiu ce vreau, dar nu sunt foarte sigura ca pot si obtine. Poate de aici vine aceasta nesiguranta a mea. Si din lipsa de incredere,. De aici si stilul acesta, de a accepta sau nu prea o invitatie, de oricare fel ar fi ea.
Am chef sa merg la Venetia. Nu stiu ce mi-a venit, ca abia m-am intors din excursia de pe mare. Si acum, acolo, nu poate fi decat prea cald si prea multa lume. Dar mie acu’ mi-a venit cheful. Desi, daca stau sa ma gandesc bine, mi-ar placea sa merg acolo mai degraba in timpul carnavalului. Toata lumea in spatele mastilor, costumelor si misterelor.
Cum e sa intalnesti un tip cand nici nu te astepti, unde nici nu te astepti? Interesant si…scurt. Si poate ca asa e cel mai bine la varsta asta. Cati din tineri se mai casatoresc in ziua de astazi si raman toata viata with their sweet heart? Cu dragostea din liceu? Hai sa fim serioase acum! Ar fi fost frumos sa fie un norvegian din ala inalt, cu parul negru si barba bogata, cu obiceiuri necunoscute si ciudate. Dar a fost a regular guy, pe care l-am cunoscut on a regular day. Si nici nu parea genul bing-bang-thank-you-mam. L-am zarit de vreo doua ori pe vas, intr-un bar si pe punte, dar el a fost cel care a facut primul pas. Si fara introduceri perimate sau fortate.
Cu toate astea, sunt atat de imbietoare toate meniurile astea ale lor, chiar si sushi. Ziceam ca nu ma dau in vant dupa mancarea asiatica dar uite, servita asa frumos, la botul calului, nu poti sa zici nu. Trebuie sa recunosc ca au un stil aparte de a combina diferite arome, legume, fructe si tipuri de carne. Si inca o chesti de bun simt de la ei: la finele mesei beau ceva cald, nu rece, cum facem noi, europenii. De cele mai multe ori, un ceai. Ei, noi am dat cu sake, fireste. Voiam sa vad ce gust are si cat de repede ma ia valul de la el. M-am oprit dupa al doilea paharut, pentru ca incepuse sa mi se para ca vaporul nostru se clatina cam tare. Si stiam ca nu ai cum sa simti tangajul pe un asemenea vas de croaziera.
- Ce vrei sa spui?
- Pai, tipul cu care am plecat aseara de la bar.
- Asa.
- Ai vazut ce bine arata. Very promissing.
- Si?
Mi-a propus sa ne sarbatorim la o cina romantica, intr-unul din restaurantele selecte de pe vas. Asa ca, m-am imbracat cu rochia pe care o luasem special pentru ocazia asta. Abia cand eram gata si aruncam o ultima privire in oglinda am realizat ca ar fi mers ceva la gat. Nu m-am gandit sa iau la mine nimic care sa se potriveasca. Lasa, ca merge si asa. Important e ca suntem impreuna si ne simtim minunat.
El nu imi spune tot si nici eu. Si ne e bine asa, unul cu celalalt. Am plecat acum intr-o calatorie, pe mare, dar si intr-o calatorie a noastra, impreuna. Nu stim cum vor fi nici una si nici cealalta. Dar am avut curaj sa purcedem la drum. Da, cred ca e nevoie de putin curaj sa faci asta. Si sa iti incepi viata cu un barbat, si sa te aventurezi pe mare, intr-o croaziera, spre capatul pamantului.
Zilele trecute am fost la o petrecere care s-a continuat intr-un bar. Acolo am cunoscut un tip. Il mai vazusem si alta data prin localurile unde merg cu prietenii mei. Cativa dintre ei chiar mi-au spus ca il stiu si ca e baiat de treaba. Tipul arata parca prea bine: inalt, bine facut, se vede ca face ceva sport, nu fumeaza (ce o cauta prin baruri?), e bine intolit si pare sa aiba si maniere. M-am intrebat chiar daca nu cumva e gay. La un moment dat a venit in grupul nostru si a facut in asa fel incat sa imi fie prezentat.
Toata seara mi-a facut curte, am dansat, ne-am distrat cu totii, toate bune si frumoase pana aproape s-a facut dimineata. S-a oferit sa ma conduca acasa, cu masina lui si am acceptat. M-am gandit ca o sa imi ceara numarul de telefon sau o sa incerce sa ma sarute. Nix. M-a lasat in fata casei si a plecat abia dupa ce am inchis usa de la bloc. Super tare!
Chiar daca ar fi ales o croaziera mai aproape, prin Mediterana, tot ar fi trebuit sa ajungem cumva la un port din care sa ne imbarcam. Asa ca, inainte de a ajunge pe vas, am zburat cu avionul. Stiti genul acela de femeie, care vrea sa cucereasca toti barbatii, care flirteaza in stanga si in dreapta, intr-un mod aproape obositor, mai ales pentru cei din jur? Care fac eforturi sa fie cat mai atractive, sa epateze, sa atraga toata atentia catre ele? Ei nu, ea nu e genul asta. Nu deranjeaza, nu iti intra in ochi, nu te sufoca, nu te da la oparte. E indeajuns ca exista si e acolo. N-ai cum sa nu o remarci.

















