- "Civilizat, deschis, lider" - Cum ne vedem noi insine si cum suntem in realitate!
- Nu ai experienta? Patrunde in mintea angajatorului!
- Retelele de socializare iti aduc concedierea - Top situatii posibile
- Descopera cuvintele-cheie care iti scot CV-ul din anonimat!
Cum ati acceptat rolul?
N-am acceptat, nu mi s-a propus...a fost vorba despre un casting. Am venit intamplator, nestiind practic mare lucru despre ce urmeaza sa se intample. Eram acasa, linistita, intr-un trening si am sunat sa intreb ce se mai intampla pentru ca eram implicata intr-un alt casting la Teatrul National de Opereta "Ion Dacian". Am auzit ca mai exista un casting si m-am gandit "Ce-ar fi sa vin si eu?" si intamplarea face ca era chiar atunci, la ora respectiva. M-am imbracat repede, mi-am lasat fiul singur acasa si am fugit. Si, probabil ca i-am cucerit...a doua zi deja vuia numele meu si dupa inca cateva zile a fost o certitudine, m-au sunat si mi-au spus ca am luat castingul. Nu a fost, deci, un rol care mi-a fost oferit...e altfel cand vii la casting, trebuie sa fie interesul tau sa participi si sa iti doresti acest lucru
E altul sentimentul atunci cand stii ca ai castigat un casting?
E un sentiment extraordinar, normal, cand castigi ceva in viata...orice-ai castiga...iti da o stare minunata, am fost foarte fericita! Perioada de repetitii a fost foarte condensata, foarte scurta si intr-un timp record, mult mai dens decat mi-as fi putut imagina, am reusit sa urcam pe scena si sa punem totul cap la cap. Au fost cam trei saptamani, poate nici atat, in care a trebuit sa invatam cantecele, sa invatam cuvintele, sa ne familiarizam cu orchestra si cu totul...
Cat de greu v-a fost?
E foarte greu, dar e o satisfactie imensa si atunci cand esti artist nu mai pui la socoteala orele nedormite, efortul, si nimic altceva pentru ca nu doresti decat sa-ti vezi visul dus pana la capat.
Cum v-ati pregatit pentru rolul Mariei?
Am fost in teatru de dimineata pana seara, avand chiar momente dificile acasa, pentru ca am o familie, un copil si un sot care a ramas singur cu toate responsabilitatile. Asa ca a fost dificil, mai ales ca eu nu fac doar asta (n.r. unul dintre rolurile principale in "Maria de Buenos Aires"), am mult mai multe lucruri de facut: am avut noroc ca s-a intarziat cu un proiect de televiziune, am avut noroc ca cei de la gradinita cu care lucrez m-au inteles si am putut sa ma strecor pentru a putea face si asta. In plus, seara, acasa....temele cu fiul meu. Trebuie sa le faci pe toate, sa fii si mama, si sotie...si artista...
Marturisesc sincer ca inaintea unei premiere toate persoanele implicate sunt putin la capatul puterilor pentru ca e vorba de o incarcare foarte mare de energie, de efort...de tot ce-am incercat noi sa facem. Regizorul -Mário Radačovský- este un om cu totul special, intreaga echipa s-a indragostit de energia lui, de farmecul lui, de pozitivismul lui, de forta lui...A reusit sa ne induca starea aceea necesara pentru a exprima noi, la randul nostru, mesajul care trebuie transmis.
E mai dificil sa lucrezi cu un regizor strain?
Nu cred, eu nu sunt la prima incercare de acest fel. Pot chiar sa spun ca sansele mele in viata s-au datorat intalnirii cu profesionisti din afara.
Ne puteti spune cateva cuvinte despre "Maria de Buenos Aires"?
Acest spectacol e altfel decat tot ce s-a facut pana acum la noi. Este o abordare usor suprarealista a unor sentimente, a unor stari, a unor dureri, a iubirii, a mortii, a trecerii in nefiinta si a spiritualitatii practic. Spectatorii trebuie sa fie pusi in garda, oarecum, si sa inteleaga ca nu vin sa asculte o poveste de genul "el e tatal, ea e mama, se iubesc, au un copil, ea moare...". Exista o poveste, evident, dar nu trebuie sa vina cu sentimentul ca vin la un spectacol de teatru sau la unul de opereta traditional. E un spectacol in care muzica lui Astor Piazzola si dansurile si tot ceea ce incercam noi sa transmitem, toate duc catre o stare pe care noi ne dorim sa o simta spectatorul, cu care sa plece acasa si sa pluteasca pur si simplu cateva ore. Ne dorim asta foarte mult pentru ca e o adevarata incarcatura de durere, de iubire, de pasiune – tangoul argentinian sta la baza atator pasiuni, de lumea aceea din mahala in care se canta si se danseaza pe strazile din Argentina, de euforia aceasta splendida a muzicii si de tot.
Practic Maria, in primul act, este bolnava, pe patul de moarte si pana la finalul acestuia moare. In actul al II-lea ea se transforma intr-o umbra si ii este adusa in fata toata viata sa si toate chinurile pe care le-a suferit, pentru ca la final ea sa se transforme, inca o data.
CLICK PE IMAGINI PENTRU A LE MARI
