Informatii pe care nu vrei sa le ratezi: colectii de articole despre copii, calatorii si o intreaga carte de bucate online. Toate la un singur click distanta.

Simt cum iti alerg prin vene

Publicat la 07 martie 2011
AUTOR:

Marina Simona Zanfir

Afisari: 1.856 afisari

Bratele tale ma cuprind si eu imi pierd ratiunea in imbratisarea noastra. Tot ce stiu este ca asa vreau sa raman pentru totdeauna, incatusata in caldura sufletelor noastre ce se ating. Pasesc tremurand pe gresia rece si simt ca talpile mele aluneca mai usor ca niciodata spre tine. Te privesc insetata de dor si imi musc buzele gandindu-ma ca iti sunt ofranda.

Fara constiinta zilei de maine si nici durerea celei de ieri ma abandonez in nestiinta noptii noastre de iubire. Avem timpul prizonier in palmele noastre ce se cauta orbeste si cu sfiala tresarim cand buricele degetelor ni se ating. Ne aprindem focul si tot ce cunoastem este cum sa ardem mai presus de vise. Ma pierd in pielea ta, invaluita de acel unic parfum… Ah, te simt si mi-a fost dor!

Ma destainui sub privirile tale si iti daruiesc bataia inimii mele… pastreaza-mi sunetul, compune-mi muzica. In noaptea asta suntem doar noi. In noaptea asta suntem nesfarsiti. Tu imi dezgolesti umerii si ma strangi intre soaptele tale. Ma imbat cu tine si ma predau cuvintelor tale. Ameteste-ma si iubeste-ma in aceasta clipa de pacat, cand mintile mi-au fost luate si sangele imi fierbe. In stransoarea sarutului tau imi pierd granitele trupului, scanteia devine incendiu si refugiul nostru se inunda de placere.

Sub mainile tale tremur si ma predau fara drept de apel. Imi piere glasul si mii de fluturi imi zumzaie sufletul. Pier si se nasc pe altarul fiintei mele toate minunile lumii, se zbate lumina intre umbrele noastre, strazile si-au pierdut trecatorii, iar cerul si-a abandonat pasarile. Sunt toate aici. In mine… in tine… in acest noi frematand. Unde-i amurgul acolo ne rasare soarele… rupem stelele universului si azvarlim cuvintele spre uitare.

Plutesc in vesnicia secundei… oarba de simtire, avida de iubire. Vibrez in nebunie si strig cantecul valurilor de pe mare… in bratele tale nu mai exista nimic. In bratele tale e totul meu si nicicand inceputul. Ti-am devenit femeie in muguri de noapte si nu mai cunosc decat inflorirea fiintei ascunsa in vechi orizonturi. Am cunoscut si dizolvat spatiul… cu pofta de tine am inecat sfarsitul.

O ultima rasuflare si ma cuprinde matasea…
Simt cum iti alerg prin vene…

« Insemnarea Anterioara Prima Pagina a Blogului Insemnarea Urmatoare »

6 COMENTARII | COMENTEAZA

Trimite Comentariul

danya: Minunat!... incep sa devin "dependenta" de randurile tale!... SIMT tot ceea ce scrii... CUNOSC tot ceea ce descrii... si nu pot sa spun decat atat: e-atata durere in atata placere!!!... De multe ori m-am interbat cum e mai bine: sa cunosti fericirea, sa atingi extazul si, inevitabil, sa te zvarcolesti in agonia de dupa sau sa nu cunosti nimic din toate aceste trairi!?!
Te astept cu alte randuri... deja te consider "vocea" eului meu...
luni, 07 martie 2011 18:52

bianca curalea: S U P E R B
luni, 07 martie 2011 22:12

Anne: Foarte patrunzator...Felicitari !
luni, 07 martie 2011 22:43

Camelia-Mia Ursu: Ce poate fi mai minunat decat armonia trupurilor dansand pe simfonia iubirii si a daruirii totale??!! Este ca si cum te ridici intr-un nor usor, plutesti pe miresme de flori de camp...Esti patrunsa de profunzimea sentimentelor si te arde caldura lor..Simti ca inima-ti va sparge pieptul cand mangaierea lui te atinge si-i auzi glasul soptindu-ti...te iubesc...
marţi, 08 martie 2011 15:54

Claudia Nenciu: Groaznic.....de frumos !!!!
vineri, 11 martie 2011 15:06

machita alina: minunat!esti o talentata! ma regasesc in cuvintele tale! mai vreauuuu...desi parca ma apuca o teribila tristete atunci cand le citesc! poate pentru ca...atat de complicat e totul!!!
duminică, 08 mai 2011 20:44

RSS Facebook Twitter Email