Informatii pe care nu vrei sa le ratezi: colectii de articole despre copii, calatorii si o intreaga carte de bucate online. Toate la un singur click distanta.

Ai ucis inocenta...

Publicat la 23 februarie 2011
AUTOR:

Marina Simona Zanfir

Afisari: 3.650 afisari

Ma frange iubirea ce s-a nascut in mine, iar tu ai ucis-o din fasa. Ii aud strigatele sufocarii si ma topesc de durere pentru ca nu pot sa intervin nicicum. Ca un avorton ai lasat-o pe podeaua inimii mele, iar eu o privesc si plang. Cu mainile incrucistate la piept incerc sa-mi opresc sangerarea sufletului si ingenuncheata in fata destinului intreb neincetat "De ce?". Plang si imi urlu suferinta. Nicio lacrima nu mai poate stinge amintirea crimei tale... cum ai calcat peste totul meu si ai scuipat peste crinul ce imbobocea in glastra fiintei mele.

Ai trantit cu atata nonsalanta cu mine de pamant si m-ai lasat sa zac in stare de sevraj, incolacindu-ma in chin. Nici macar nu te-a interesat daca mai traiesc... cum supravietuiesc. Mi-ai spintecat pieptul si mi-ai smuls minunea, aruncand cu ea in toate zarile furtunii. Acum alerg disperata cu picioarele goale pe cioburile mele si imi caut iubirea. Franta si ranita am nevoie de ea mai mult ca orice. Ma ajunge disperarea.

Vreau sa ii oblojesc ranile si sa ii redau suflul vietii. Mi-am dat seama ca nu are nevoie de tine ca sa traiasca, ci doar de ocrotirea mea neincetata. Nu iti mai dau voie sa te atingi de ea. Chiar nu intelegi ca nu iti apartine? Pleaca si uita-ma, asa cum ti-ai uitat promisiunile. Nu mai am nevoie de tine. Nu mai am nevoie de noi. De fapt... NOI? Care noi??? Nu am fost niciodata mai mult decat TU si EU! Nu am avut timp pentru NOI, nu am stiut sa facem acel NOI... doar eu ma incapatanez sa cred ca a existat...

Acum ai sa duci in spinare povara unui asasinat cumplit. Ai ucis inocenta, iar pentru asta vei plati cu anii vietii si murmurul constiintei. Poate nu inca.... dar pacatele nu sunt uitate si mai devreme sau mai tarziu fantomele iubirilor ucise vor reveni sa te bantuie. Intotdeauna platim pentru raul facut... constient si inconstient... iar lacrimile mele isi vor avea razbunarea ursita. Nici macar nu trebuie sa te caut... doar sa te uit... sa te iert si sa te uit.

Nu-mi voi manji sufletul cu noroiul nepasarii si desertaciunii tale. Nu voi permite ca puritatea visului sa fie otravita de minciuna ta necrutatoare. Nu-i voi aduce trupului meu reziduri de durere din mizeria ta sufleteasca.

Nu meriti! Nu merit!

Eu mi-am gasit iubirea pe care ai ologit-o si nu am sa am odihna pana ce nu ii voi reda speranta si stralucirea. Nu am sa devin, din cauza ta, inca o handicapata sentimental!

Nu iti permit! Nu imi permit!

Acum ii corectez pulsul... o invat din nou ritmul... si astept sa vad cate bataie de inima mai pot sa umple nimicul... tacerea... si intreg universul...

« Insemnarea Anterioara Prima Pagina a Blogului Insemnarea Urmatoare »

17 COMENTARII | COMENTEAZA

Trimite Comentariul

ionica mihai: scrii super,ai talent,ar trebui sa scrii o carte
miercuri, 23 februarie 2011 18:52

Maria Magdalena: Inima ta isi va regasi pulsul iar "el" nu trebuie sa stie ca a reusit s-o umple de amar. El e doar barajul catre adevarata iubire a vietii tale. Uita-te bine in jur : s-ar putea ca aceasta iubire tocmai sa fi trecut pe langa tine:) Doreste-ti cu adevarat asta si o sa mai treaca o data:)
miercuri, 23 februarie 2011 19:31

nicoleta bucur: m-ai lasat masca simona ... bv :*:*
miercuri, 23 februarie 2011 21:43

Marina Simona Zanfir: Va multumesc din tot sufletul!
miercuri, 23 februarie 2011 21:48

radu: cica originalitate...doar un copy paste de pe net si gata, cum fac multi cu alte cuvinte,, Multi aud putin vad''
joi, 24 februarie 2011 16:22

Marina Simona Zanfir: Imi pare rau sa te dezamagesc Radu, dar este scris de mine fiecare cuvant. Nu mi-as permite sa profit de munca altuia si sa mi-o insusesc. Inainte sa acuzi ar fi bine sa aduci si dovezi + argumente. altfel risti sa te faci de ras si sa dai o alta impresie asupra persoanei tale.
joi, 24 februarie 2011 16:29

danya: Marina, esti o fiinta minunata! Nu oricine poate simti ceea ce tu SIMTI! Nu oricine are puterea de a intelege ce este iubirea dincolo de hormoni si sex. Sunt multi nefericiti care traiesc o viata si nu reusesc sa traiasca ceea ce tu descrii... E un dar sa poti sa IUBESTI, sa ARZI in felul acesta! Ai parte de multa suferinta, stiu asta, dar acesta este pretul pe care trebuie sa-l platesti!
joi, 24 februarie 2011 16:39

cristi: Este multa,foarte multa sensibilitate in sufletul tau, un lucru rar si adesea putin pretuit de multi dintre noi -si care te situeaza mult deasuprea noastra a celor carora le daruiesti aceste comori pot spune.Ce cred eu despre un asemenea suflet? Ca va suferi mai mult decat un altul mai putin ...elaborat, ca va lupta mai mult cu sine pentru perfectiune ,ca in general va darui mult si va primi UNEORI mai putin decat merita, va fi fericit,dar mai ales va face fericit pe altii. Si atunci tot ce pot spune este multumesc lui DUMNEZEU ca existi si scri astfel de lucruri.Ce-ti doresc? Puterea de a ramane tu insati,de aface si spune tot ceea ce simti, dar mai ales de a avea tot timpul in preajma o mana care sa-ti stearga lacrimile atunci cand te doare viata...Respect, admiratie si dragoste de la un suflet care chiar si pentru o clipa a primit lumina si caldura sensibilitatii sufletului tau...MULTUMESC.
joi, 24 februarie 2011 17:22

ioana: Este extraordinar de frumos si expresiv ceea ce ai scris. Dar din pacate, este si atat de adevarat. Si cred cu tarie ca doar cineva care a trait o asemenea suferinta te poate intelege cu adevarat. Nu cred ca as fi gasit undeva cuvinte atat de potrivite pentru a descrie suferinta pe care am trait-o eu, asa cum am gasit in cuvintele tale atat de frumos aranjate. Sper din suflet ca ceea ce ai scris nu provine dintr-o experienta traita ci este doar o simpla fictiune. Insa, daca ai trait aceasta experienta, iti doresc din suflet sa ai putere si sa gasesti forta de a merge mai departe si de a-ti gasi linistea sufleteasca. Dincolo de frumusetea textului tau este atat de multa suferinta cum nu cred ca se poate cu adevarat exprima. Dar tu ai stiut sa gasesti cele mai potrivite cuvinte. Iti doresc sa fii fericita si sa treci peste ce s-a intamplat. Din pacate, sper sa nu descoperi, cum am descoperit eu, ca in realitate nimeni nu intelege adevarata dimensiune a suferintei tale. Esti singura pana la urma si eu iti doresc din suflet sa iti gasesti echilibrul. Si sa ai incredere in tine. Pentru ca ai de ce!
vineri, 25 februarie 2011 13:45

carmen chiroiu: prea multe metafore... literaturizarea suferintei e draguta, imi place insa concluzia
sâmbătă, 26 februarie 2011 14:27

Pagini: 1 2

RSS Facebook Twitter Email